„În primele două volume încercam să practic iluzia promisă de dictonul vechi şi latin, castigat ridendo mores, cel de faţă râde mai rar, încrâncenat, printre dinţi. A pornit ca o reacţie la o …acţie gen „dihor de presă”, se pare că prejudecata că aşa cum e ziua de luni, aşa e toată săptămâna are o oarecare justificare (nici vorbă, nu sunt superstiţios, pentru că ştiu că asta aduce ghinion…).
Teme cu totul grave sunt discutate în volumul de faţă, ţinând de vremurile pe care le trăim, complexe, tensionate, impredictibile în multe aspecte. Un punct de inflexiune a istoriei numesc undeva momentul, intuind că aşa este, dar şi cu semne-dovezi, unele discutate mai pe îndelete. Unele mai de aproape, altele mai de prin lume, pentru că toată planeta este la „răscruce de drumuri”, România împreună cu planeta – un adaos de urgenţă-mobilizare (şi a „constructorilor”, şi a „cavalerilor molozului”) fiind adus de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Centenarul României Mari ar fi, probabil, mai potrivit să spunem, evitând discuţia despre „uniri mari” şi „uniri mici” – toate sunt mari! În context, două documente realmente istorice: Apelul academicienilor români, din februarie 2017, şi, confirmându-l şi extinzându-l la nivelul întregii Europe, Declaraţia de la Paris. Europa în care putem să credem, lansată în septembrie 2017 de un grup de „filosofi conservatori”, treisprezece la număr, nume solide, din zece ţări europene, în urma unei întâlniri avute în Capitala Franţei.”

Autorul