21 septembrie 2017, ora 18.00
Muzeul Țăranului Român – „Clubul Țăranului”
Muzeul Național al Țăranului Român și Editura Ars Docendi – Universitatea din București vă invită joi 21 septembrie 2017, ora 18, la Clubul Țăranului, unde va avea loc lansarea volumului Une partie de ping-pong avec Irina Nicolau: histoires d’objets et de musées (Editura Ars Docendi – Universitatea din București, 2017), autori: Irina Nicolau, Marianne Mesnil, Ioana Popescu, Ecaterina Șafarica, texte reunite de Marianne Mesnil și Adina Ionescu-Muscel.
Cu ocazia apariției, va avea loc o întâlnire cu antropologul Marianne Mesnil şi artistul Florian Fouché, autor al unui proiect fotografic și plastic privind Muzeul Ţăranului Român (MȚR).
Cu acest prilej vor fi proiectate, de asemenea:
– un documentar al expoziției „Roumanie en miroir. Mémoires de tiroirs” („România în oglindă. Amintiri de sertar”) (12 minute), Treignes (Belgia), 1997;
– fotografii și imagini ale expoziției lui Florian Fouché pe tema MȚR (http://www.cac-passerelle.com/exposition/le-musee-antidote).
Acest mic volum omagial dedicat Irinei Nicolau își propune să evoce personalitatea unui etnograf/ etnolog, muzeograf şi antropolog ieşit din comun. Cei care au cunoscut-o ştiu că viaţa creativă a Irinei era o permanentă partidă pe ping-pong în care ideile se întrepătrundeau, ajungând sau nu să se concretizeze… Irina avea acest talent şi această generozitate intelectuală de a scoate la iveală din fiecare tot ce avea mai bun de oferit. Tocmai despre această relaţie cu ceilalţi, precum şi cu obiectele și cu modul de a le pune în valoare într-un context muzeal este vorba în această colecţie de texte alcătuită din câteva schimburi de „mingi”. O manieră, poate, de a înțelege mai bine o parte a demersului care i-a permis Irinei Nicolau să pună bazele Muzeului Ţăranului Român, alături de Horia Bernea.
Textele care compun acest volum au apărut în diverse publicații (cele mai multe în Martor, anuarul de antropologie al Muzeului Țăranului Român) sau sunt inedite. Cu colaborarea Adinei Ionescu-Muscel, de asemenea antropolog de formaţie, Marianne Mesnil a conceput această carte în care Muzeul Ţăranului Român ocupă un loc central. Cu ocazia acestei întâlniri, autoarea îl invită pe Florian Fouché să își prezinte reflecțiile despre această invenție muzeală
Între 2012 şi 2014, Florian Fouché a fotografiat Muzeul Ţăranului Român şi a strâns documente despre muzeografia experimentală, pe care artiştii şi antropologii au creat-o acolo în anii 1990. Această anchetă s-a concretizat prin expoziția „Le musée antidote” („Muzeul-antidot”) în centrul de artă Passerelle din Brest (Franța) în 2014. Aici, artistul punea în relație propriile sculpturi, unele integrând (spațializând) materialul fotografic adunat la București, cu un „cabinet de studiu” consacrat exclusiv muzeului. Pe lângă intenția sa de a indica posibilitatea unui joc autobiografic plecând de la muzeu (de către un artist ne-român), expoziția își propunea să afirme actualitatea polemică a experimentului de la MȚR din anii 1990. Experiment care încă mai constituie un reper, întrucât articularea artelor populare, moderne și contemporane trebuie să lase loc inovațiilor instituționale (cu experiențe de plasare în spațiu, pedagogie a obiectului etc.), nu numai să consolideze starea de fapt a consumului cultural.
Muzeul Țăranului Român și Editura Ars Docendi
Marianne Mesnil este profesor onorific la Universitatea Liberă din Bruxelles, unde a predat antropologia Europei. S-a format ca etno-antropolog la aceeași universitate și s-a specializat în studiul privind România. A întâlnit-o pe Irina Nicolau în anii 1970 și a făcut numeroase deplasări pe teren de-a lungul întregii perioade a regimului Ceaușescu.
Ultima apariție editorială în colaborare cu Assia Popova: Les Eaux-delà du Danube (Apele de dincolo de Dunăre), Editura Petra (Paris), 2016.
Florian Fouché este sculptor, absolvent al Școlii de Arte (École des beaux-arts) din Paris în 2009. Practică o sculptură de asamblaj în care integrează formele fotografice. Păstrându-și interesul pentru muzeografia experimentală a MȚR, între anii 2013 și 2017 a realizat un ansamblu de „sculpturi și fotografii”, performance filmat, obiecte, portofolii, machete, concepute ca o experiență speculativă plecând de la observarea condițiilor de receptare a operelor lui Constantin Brâncuși în spațiul public, în particular la Paris.
Le 21 septembre 2017, à 18h
Le Musée du Paysan Roumain – « Clubul Țăranului »
Le Musée National du Paysan Roumain et Les éditions Ars Docendi (Université de Bucarest) vous invitent jeudi 21 septembre 2017, à 18h00, à Clubul Țăranului, au lancement du volume Une partie de ping-pong avec Irina Nicolau: histoires d’objets et de musées (Éditions Ars Docendi – Université de Bucarest, 2017), auteures: Irina Nicolau, Marianne Mesnil, Ioana Popescu, Ecaterina Șafarica, textes réunies par Marianne Mesnil et Adina Ionescu-Muscel.
A l´occasion de la parution du livre aura lieu une rencontre avec l´anthropologue Marianne Mesnil et l´artiste Florian Fouché, auteur d’un travail photographique et plastique sur le M.T.R.
A cette occasion seront également projetés:
– un document filmé de l’exposition « Roumanie en Miroir. Mémoires de tiroirs » (12 minutes), Treignes (Belgique), 1997.
– des photographies et des vues d’exposition de Florian Fouché à propos du M.Ț.R.
Le petit livre d’hommage à Irina Nicolau n’a d’autre ambition que d’évoquer ce que fut la personnalité d’une ethnographe/ethnologue, muséographe et anthropologue hors du commun. Ceux qui l’ont connue savent combien la vie créative d’Irina était une permanente partie de ping-pong où les idées fusaient, donnant suite ou non à quelque réalisation concrète… Irina avait ce talent et cette générosité intellectuelle de faire surgir de chacun ce qu’il avait de meilleur à donner. C’est de ce rapport aux autres tout comme aux objets et à leur valorisation muséale qu’il sera question dans ce recueil de textes faits de quelques « balles » échangées. Une manière, peut-être, de mieux saisir une part de la démarche qui a permis la mise sur pied du Musée du Paysan Roumain, aux côtés de Horia Bernea.
Les textes qui composent ce livre ont paru dans divers ouvrages (la plupart dans la revue Martor) ou sont inédits. Avec la collaboration de Adina Ionescu-Muscel, également anthropologue de formation, Marianne Mesnil a conçu cette publication où le Musée du Paysan Roumain occupe une place centrale. A l´occasion de cette rencontre, elle invite Florian Fouché à présenter sa réflexion sur cette invention muséale.
Entre 2012 et 2014, Florian Fouché a photographié le Musée du Paysan Roumain et réuni des documents sur la muséographie expérimentale qu’artistes et anthropologues y ont inventée de concert dans les années 1990. Cette enquête a pris forme avec l’exposition « Le musée antidote » au centre d’art Passerelle à Brest (France) en 2014. L’artiste y mettait en relation ses propres sculptures, dont certaines intégrant (spatialisant) le matériau photographique ramené de Bucarest, avec un « cabinet d’étude » exclusivement consacré au musée. Outre sa volonté d’ indiquer la possibilité d’un jeu autobiographique à partir du musée (par un artiste non roumain), l’exposition désirait affirmer l´actualité polémique de l´expérimentation du MPR dans les années 1990 : celle-ci est un repère à l’heure où l’articulation entre arts populaire, moderne et contemporain doit donner lieu à des inventions institutionnelles (avec expériences de mise en espace, pédagogie de l’objet, etc.), et non plus consolider les statu quo de la consommation culturelle.
Le Musée du Paysan Roumain et Ars Docendi
Marianne Mesnil est professeur honoraire de l’Université Libre de Bruxelles où elle a enseigné l’anthropologie de l’Europe. Elle a reçu une formation d’ethno-anthropologue à l’ULB et s’est spécialisée dans l’étude de la Roumanie. Elle a rencontré Irina Nicolau dès les années 1970 et fait de nombreux séjours sur le terrain durant toute la période marquée par le régime de Ceaușescu,
Dernière publication en collaboration (partim) avec Assia Popova: Les Eaux-delà du Danube, aux Editions Petra (Paris), 2016.
Florian Fouché est sculpteur, diplômé de l’École des beaux-arts de Paris en 2009. Il pratique une sculpture d’assemblage qui intègre les formes photographiques. Dans la continuité de son intérêt pour la muséographie expérimentale du MPR, il a réalisé entre 2013 et 2017 un ensemble de « sculptures et photographies », performances filmées, objets, portfolios, maquettes, conçu comme une expérience spéculative à partir d’une observation des conditions de perception des œuvres de Constantin Brancusi dans l’espace public, en particulier à Paris.
