În veacul al XV-lea, istoria Ţării Româneşti a fost marcată de frământări politice şi sociale interne, lupte între facţiunile boiereşti şi dispute între diferiţii pretendenţi domneşti, mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi să urce în scaunul de domnie al ţării. Istoria Ţării Româneşti în acest veac extrem de agitat s-a desfăşurat în jurul disputei pentru domnie între Dăneşti (urmaşii lui Dan I) şi Drăculeşti (descendenţii lui Mircea cel Bătrân, desemnaţi după numele lui Vlad Dracul).
Un alt aspect extrem de important pentru acest veac îl constituie efortul unor domni de a apăra autonomia şi integritatea Ţării Româneşti, în contextul unei presiuni accentuate din partea puterilor vecine, Ungaria şi Imperiul Otoman.
Demersul nostru istoriografic este structurat în trei capitole. Primul capitol, intitulat Ţara Românească între Ungaria şi Imperiul Otoman în prima jumătate a veacului al XV-lea, va face referire la politica antiotomană a lui Mircea cel Bătrân, la criza politică internă din Ţara Românească, izbucnită după moartea acestuia, la atitudinea adoptată de marile puteri vecine faţă de Ţara Românească, precum şi la situaţia acesteia în contextul politicii antiotomane iniţiată de Iancu de Hunedoara. În cel de-al doilea capitol, intitulat Instaurarea dominaţiei otomane asupra Ţării Româneşti în a doua jumătate a veacului al XV-lea, vom analiza consecinţele politicii antiotomane a lui Vlad Ţepeş, precum şi întărirea dominaţiei otomane asupra Ţării Româneşti după 1462. Ultimul capitol, Relaţiile Ţării Româneşti cu Polonia în veacul al XV-lea, va face referire la relaţiile Ţării Româneşti cu Polonia în prima jumătate, respectiv în a doua jumătate a veacului al XV-lea.
Demersul nostru se bazează, înainte de toate, pe un număr relativ însemnat de surse documentare, publicate integral în volumele celor două colecţii de documente referitoare la istoria românilor, apărute sub egida Academiei Române, precum şi pe cataloagele de documente editate până acum de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale. La acestea se adaugă şi alte izvoare documentare şi narative.
Informaţii importante referitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu marile puteri vecine în veacul al XV-lea, ne sunt oferite şi de cronicile muntene, de cele moldoveneşti, de unele cronici străine, bizantine şi otomane, precum şi de relatările unor călători străini.
