Este un volum secund, imitația (meritau puse ghilimele, dar începe să semene a exces, o să se spună că e și o aluzie…) celui dintâi, apărut în 2014: același număr de pagini, că tot la 77 de vederi m-am odihnit și atunci, același format, până și coperta e aceeași, dar de altă culoare […].
Evident, și stilul este același: în joacă, despre lucruri, de cele mai multe ori, serioase. Recitiţi prefaţa la primul teanc de vederi de pe Dealul Olarilor, inclusiv paranteza care tocmai urmează, reluată din acea prefaţă. (Cum se obişnuieşte în presă, ,,aceste texte trebuie considerate pamflete şi tratate ca atare”.) Cordial, dar şi cu ghimpi, pentru că multe lucruri sunt de dezumflat în jur, oferindu-se deopotrivă zâmbetului amar şi celui băşcălios, agresându-ne, dinspre ecranele de toate mărimile, dinspre politicienii de toate nivelurile, de la ,,ai noştri” până la bruxellezi şi mai departe. Castigat ridendo mores, ne facem adesea curaj, pe latineşte… Cam asta vor şi vederile de pe DO: să râdem. Terapie a ulcerului prin umor şi măcar conştientizarea faptului că… sunt caraghioşi. Nu spun cine sunt caraghioşii, îi găsiţi în carte.

Autorul