O nouă carte scrisă de Dan Roşca este, cel puţin pentru iubitorul de istorie bucureşteană, o comoară. Cine va parcurge paginile ei va înţelege imediat că nu exagerez cu această comparaţie. Pur şi simplu cred că o lucrare cu această temă nu ar fi decât un studiu introductiv pentru volumul de față, asta în cazul în care cineva s-ar încumeta la o corvoadă a cărei finalizare pare foarte îndepărtată, dacă nu imposibilă. Este ceea ce-l caracterizează pe acest autor, unic în felul lui: caută şi rezolvă magistral teme rare ori inabordabile din istoria Bucureştilor. Farmacii şi farmacişti din vechiul Bucureşti, subtitlul volumului de faţă, nu este o listă, dificil de întocmit şi ea. Este istoria celor mai importante farmacii, însoţită de biografia celor care le deserveau. La început suntem delectaţi, în stilul captivant, specific autorului nostru, cu istoria meseriei de farmacist pe aceste meleaguri, încă din epoci demult apuse. Aparent o introducere, primul capitol are dimensiunile unei cărţulii de Caselli, fiind împărţit în 11 istorioare fascinante despre oblojirea celor în suferinţă, despre leacuri, multe dintre ele ciudate, şi despre cei care le prescriau, unii dintre ei, nu puţini, escroci sau analfabeţi. Trecerea de la această perioadă lungă de secole la momentul victoriei ştiinţei farmacologice, de la care abia a trecut un veac, este făcută artistic, în manieră beletristică. Nu înseamnă că minimonografiile dedicate farmaciilor şi biografiile farmaciştilor sunt scrise sec, ca în enciclopedii. Nici vorbă. Plăcerea lecturii pare chiar să întreacă vânătoarea de informaţii. Stilul este mijlocul magic prin care Dan Roşca îşi obligă cititorii să-i parcurgă lucrările, indiferent de temele lor, în mod obiectiv, nu întotdeauna atractive pentru toată lumea. Fără dubii, şi la acest nivel stilistic este imbatabil.

(EMANUEL BĂDESCU)