Coloniştii din Cadrilater au avut în general un traseu şi un destin deosebit faţă de aromânii veniţi, în diferite perioade, în restul ţării. Eu mă limitez doar la coloniştii din Cavarna, jud. Caliacra, pe care i-am cunoscut mai bine, trăind în mijlocul lor. Majoritatea făcuseră parte din comunitatea aromână din Veria, Grecia şi veniseră între anii 1925-1930. Viaţa pe care o duseseră acolo nu a fost uşoară, dar avusese avantajul de a se fi desfăşurat pe un drum bine bătut de înaintaşii lor. Aici, în Cadrilater, au fost puşi în situaţia de a-şi construi un alt tip de viaţă, în locuri necunoscute. Luptători, dârzi şi harnici, au depăşit cu demnitate o serie de obstacole, fără a se plânge şi fără a se văita; nu le era nici în fire, nici în obicei. Într-o perioadă care a durat în medie numai 15 ani, şi-au făcut un rost, s-au împământenit şi-au sfinţit locul.

Din păcate însă în vara lui 1940, prin cedarea Cadrilaterului, au fost obligaţi să plece, lăsând în urmă casele şi pământul. Astfel au început încă o dată o nouă viaţă, în alte părţi ale ţării.

Autoarea

Macedonii colonişti sunt elemente de mare valoare naţională şi gospodărească. Pe unde s-au aşezat în Cadrilater, au înflorit satele, au înfiinţat şcoli, biserici, gospodării tehnice şi trainice şi au frământat ogoarele îmbelşugându-le de rod. De asemenea, macedonenii colonişti s-au dovedit şi credincioşi apărători ai ordinei şi hotarelor.

Vintilă I.C. Brătianu