Identități performative în poezia contemporană caraibo-britanică abordează o direcţie literară mai puţin studiată în Europa, şi anume poezia de limbă engleză din zona Caraibelor sau cea scrisă de emigranţi anglofoni proveniți din această zonă. Lucrarea este interesantă atât prin judecăţile ce ţin de studii culturale (în zona identitară, postcolonială, a puterii politice, a orientării religioase, a traumei culturale, a memoriei ca instrument de rescriere a trecutului), cât şi prin faptul că încearcă o istorie despre sclavie, migraţie, colonialism și subconştientul colectiv din zona Caraibelor, elemente în mare parte luate de emigranţi după ei în Europa, iar tabloul este unul documentat şi ilustrat pe text. Dincolo de faptul istoric, dincolo de textele poetice care atestă ce a fost şi ce este acum, Monica Manolachi s-a aplecat asupra sensibilităţii cu totul aparte a creatorului care îşi caută originile multiple şi încearcă să se definească prin relaţia cu un spaţiu geografic, cultural și lingvistic de adopţie. Instrumentul esenţial de care se foloseşte în ultimă instanţă autoarea este limba engleză. Mai mult decât adaptarea emigrantului din Caraibe la spaţiul anglofon, teza urmăreşte puterea cu care acesta adaptează limba engleză la nevoile proprii, subminând-o din interior, umplând-o cu noi sensuri, revoltate. Ceea ce descoperă esenţial Monica Manolachi este că poezia caraibo-britanică este, în fond, o formă exacerbată de rezistenţă prin limbaj.

Lidia Vianu