Deși Spiru Haret afirma despre dr. Constantin Angelescu că „este un om al școalei prin excelență”, el având la timpul său și alți susținători de marcă, dintre care s-au remarcat Ștefan Zeletin sau Vintilă Brătianu, activitatea sa nu a fost studiată, aprofundată sau răstălmăcită în volume consistente. Dimpotrivă, faptul că din pleiada miniștrilor educației din România de la 1864 până astăzi dr. Constantin Angelescu rămâne personalitatea cea mai văduvită de o adevărată exegeză privitoare la rolul ăi locul său în structurarea sistemului de învățământ românesc, în istoria educației și, nu în ultimul rând, în istoria României, motivează demersul nostru. Dr. Constantin Angelescu nu a pretins niciodată a fi un pedagog, dar a construit arhitectura finală a sistemului de învățământ românesc cu reverberații până astăzi.