„Fără voia lui, omul se află inserat biologic într-un neam a cărui fiinţare a început cu mult înaintea lui şi care va dăinui, în ramurile sale multiple, chiar după dispariţia indivizilor care-l reprezintă la un moment dat.“ (Costa-Foru, 1945)
Perspectiva Şcolii Sociologice de la Bucureşti în studiul familiei presupune, pe de o parte, abordarea acesteia în complexitatea sarcinilor şi rolurilor faţă de individ şi societate, iar pe de altă parte, descifrarea particularităţilor în raport cu sistemul social, cu ansamblul normelor şi valorilor morale, religioase, juridice, culturale. În acest sens, utilizarea metodei monografice în cadrul Școlii Sociologice de la Bucureşti au reprezentat o încercare reuşită de a continua, valorifica şi depăşi tradiţia autohtonă şi străină, ea fiind şi astăzi o strategie punctuală de investigare ştiinţifică a fenomenelor familiale.
Totodată, cercetările centrate pe familie din acea perioadă evidenţiază o serie de problematici (obiective şi direcţii de acţiune ale sistemului de învăţământ, problematica dependenţei faţă de resurse în asistenţa socială etc.) la care societatea încă mai caută soluţii, chiar şi la mai mult de opt decenii de la studiile Şcolii Sociologice de la Bucureşti.