Cu acest volum, Dan Roșca încheie un nou capitol al unei Istorii a Bucureștilor de dimensiuni monumentale, deși sunt tentat să o declar colosală și nu cred că m-aș înșela. De data aceasta a pătruns în intimitatea bucureștenilor, cercetând cum stăteau cu igiena corporală. Tema presupune curaj, nu glumă. În primul rând, pentru că autorul luptă cu impresii false, pe care colportorii le-au adunat de prin memorii de călătorie și le-au prezentat ca pe năravuri adânc înrădăcinate. Există, din păcate, această latură masochistă unică și imposibil de explicat a istoriografilor bucureșteni, un exces de pretinsă obiectivitate cu informații de mâna a doua. Dan Roșca evită, însă, cu înțelepciune și eleganță, polemica. Știe că arma lui e infailibilă: documentul. Din informațiile, imaginile și documentele adunate și puse cap la cap creează imaginea reală, pe care o indexează tematic și o prezintă cititorului, contabilizarea subcapitolelor rezolvând apoi, la nivel subliminal, problema dimensiunii acesteia. Este metoda Dan Roșca. Conceptual, pare abordabilă, dar pe un segment de timp pe care îl estimez la cel puțin un deceniu, nu la unul, maximum doi ani, ca în cazul său. Mai este un aspect de remarcat: lectura acestei cărți va satisface nu doar curiozitatea pur științifică, partea de documentare așezând definitiv volumul pe traiectoria corectă a istoriei bucureștene. Totodată, autorul are har scriitoricesc pentru calofili și umor pentru amatorii de observații spirituale. Într-un cuvânt, o carte semnată de Dan Roșca este cartea ideală pentru toți.