Cititorul va fi surprins să constate că Cenzura se poziționa deasupra universităților, a academiilor, în ceea ce privește conținutul și/sau oportunitatea publicării unor opere. De asemenea, poate fi contrariat de manifestările de tip sfidări ale logicii, de obsesia consensului, de radicalismul manifestat de autoritățile civile ori militare, în diverse momente istorice. Teama de comparații este paralizantă în comunism. Tot mecanismul cenzural veghează pentru ca nu cumva populația expusă propagandei să aibă ocazia de a compara situația de la noi cu cea din alte țări. Cu o excepție: cazurile în care comparația ne este favorabilă. Cercetările noastre demonstrează că, în condiții de pace, Cenzura este proba ilegitimității unui regim politic. Fundalul imbecilizant asigurat de mass-media comuniste, numit fie metarealitate, fie propagandă, ar fi unul dintre exemple.
Redacția Enciclopediei este formată din 77 contributori, dintre care 34 reprezintă instituții din București; 43, instituții din județe și din Republica Moldova. 19 contributori sunt arhiviști din 14 instituții de specialitate. Numărul referințelor este de circa 4.500, reprezentând documente, monografii, articole, interviuri, legislație, manuscrise, rapoarte de cercetare ș.a.m.d.
Desecretizările unor noi fonduri arhivistice, conduceri mai transparente în zona deținătorilor de arhive, a uniunilor de creație, o atitudine onestă a decidenților care au arhive ecleziastice, mai puțină ipocrizie și mai multă bună credință (în cazul tuturor) vor putea genera noi lucrări prin care să fie reconstituit, în detaliu, traseul unei instituții care a lăsat numeroase urme, în toate epocile: Cenzura.