Enciclopedia Cenzurii din România reunește informații relevante, colectate din arhive civile și militare din România, Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și Franța, ceea ce a presupus un efort considerabil de identificare, traducere, rezumare a urmelor Cenzurii.
Cartea îi poate ajuta pe cei interesați de istoria jurnalismului, cinematografiei, literaturii, teatrului, de istoria activității editoriale, în sens mai larg, de istoria culturii, de evoluția mecanismelor represive. Numeroase alte axe de cercetare pot fi posibile pornind de la volumul acesta – instituirea iconografiilor oficiale, cultul personalității, construcția consensului public, dominația prin simboluri, construcția unor mituri identitare, istoria mentalităților, evoluția legislației comunicării publice, controlul divertismentului social, relația presă – Putere și altele. Una dintre marile metafore – libertatea presei/de expresie/a creației – poate fi urmărită aici pas cu pas, așa cum s-a manifestat în spațiul de limbă română, deoarece prin această carte acoperim circa 380 de ani de reprimare instituționalizată a exprimării (1640-2019). În ceea ce privește redactarea, am optat pentru concizie (extremă, uneori), motiv pentru care chiar și convențiile de citare, de datare, normele ortografice au suferit unele intervenții, pentru a nu mări excesiv numărul de pagini. Unele documente sunt, de fapt, dispoziții/ordine circulare, adică au fost expediate de autoritatea centrală, tuturor autorităților locale (prefecturilor, în special).