Volum reeditat cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de la despărțirea de Iosif Sava

Dacă trag linie și privesc fără șovăire înapoi, îmi dau seama că, până la urmă, Iosif Sava mi-a încredințat, la începutul anului 1998, o misiune pe care am continuat-o până în prezent: să-i aduc „în lumina reflectoarelor”, cum se exprima atât de plastic maestrul, pe artiștii ignorați sau uitați, în pofida valorii lor, tineri sau mai puțin tineri, pentru a le reda, după putința mea, locul meritat în viața culturală. Am continuat acest demers și pe când mai eram în Televiziune, și după ce am ales altă cale. Și pentru că, în fond, Iosif Sava mi-a trasat o direcție de viață, direcția cea bună, vreau acum, aici, să-i mai mulțumesc o dată, din toată inima.