Acolo unde Dunărea îşi pierde apa în mare, îşi pierde şi sedimentele, rezultând, printr-un complex proces de acumulare a acestora, bara gurii. În încercarea de a însufleţi pericolul cu care navigaţia s-a confruntat timp de sute de ani, mulţi autori au numit-o Bara de la Sulina. Pe urmele lăsate de bară, ne întoarcem în timp şi încercăm să descifrăm dinamica şi evoluţia gurii de vărsare.
Scopul acestui studiu este de a investiga schimbările morfologice înregistrate la gura de vărsare Sulina, ca urmare a lucrărilor antropice foarte intense care au influenţat Delta Dunării începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.