Mateiu I. Caragiale – omul și opera este o investigație care în momentul redactării pornea de la o bibliografie extrem de redusă, pentru că până în 1936 se publicaseră doar câteva articole despre creația scriitorului. De aici dificultatea cercetării operei unui autor care încă nu intrase în conștiința publică. De bună seamă că Benone Săvoiu manifestă un atașament aparte pentru Mateiu. Acesta rezultă nu numai din felul în care îl privește pe Mateiu-omul, dar și din analiza pe care o face operei sale. Chiar și stilul lucrării se contaminează, pe alocuri, de întorsătura frazei mateine.