Cea dintâi întâlnire cu Balcicul a fost amor. Atât de tare uitasem tot ce am învățat încât casele îmi ieșeau strâmbe. Mi-au trebuit câteva zile până mi-am revenit să văd, nu numai să pictez. foarte frumos era. Și eu am fost foarte fericită să pictez acolo.... Dis de dimineață mergeam la lucru și când alții de abia ieșeau la plajă eu terminasem lucrul și, în sfârșit, mergeam și eu la plajă...
La Balcic, dacă mă sculam cu noaptea în cap și mă duceam să beau prima cafea la Mamut, celelalte mese erau ocupate de pescarii care mergeau în larg sau se întorceau din larg și eu am avut mai mult prieteni ca ei. Când le-am spus că seara vreau să rămân la turci să le consum lampa cu gaz, mi-au zis să rămân în cafenea. Dacă rămâneam în cafenea, acolo îmi făceam mici schițe. Erau un fel de jurnal de zi.