Autografele lui Nichita Stănescu, nu puţine la număr, au fost cercetate, adunate și restituite, parţial, de istoricul literar și editorul Mircea Coloșenco (n. 1938) care, pe lângă cele înscrise pe cărţi, a publicat și câteva consemnate pe fotografii, ilustrate, cărţi poștale și manuscrise.
Printr-o întâmplare fericită autografele poetului Epicii magna oferite confratelui său Gheorghe Tomozei, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni și mai devotaţi susţinători ai poeticii noi, se află în biblioteca mea.
O lectură atentă a acestor însemnări, extrem de valoroase, «dezvăluie zone ascunse ale afectivităţii, ale relaţiilor dintre oameni și a codurilor ce acţionează în lumea literară».
Nichita Stănescu, așa cum relevă și autografele pe care i le-a dăruit timp de aproape cinci luștri, manifesta pentru poetul și omul Gheorghe Tomozei o admiraţie, o preţuire și o iubire greu, foarte greu de imaginat într-o lume neașezată, traumatizată de drame imprevizibile.
Autografele lui Nichita Stănescu, deloc convenţionale, surprind, cu acuitate, evoluţia relaţiilor și sentimentelor, consolidate în timp, prin intermediul cărora cei doi poeţi și-au intersectat destinele.
Farmecul acestor autografe constă și în faptul că poetul Sensului iubirii transcrie, fără nici o ezitare, gânduri, frânturi de gânduri, sentimente și dispoziţii din cele mai autentice și mai deconcertante.