Deceniile de la jumătatea secolului al XIX-lea, având ca moment culminant Revoluţia de la 1848, au marcat o etapă decisivă în evoluţia mişcării de renaştere naţională a românilor şi s-au aflat, cum se ştie, sub impulsul spiritului romantic, în Ţările Române acest mare curent european – romantismul – îmbrăcând o serie de trăsături specifice.
Expresia cea mai viguroasă a mişcării de renaştere naţională din aceste decenii – inclusiv a curentului de idei pe care-l numim romantism paşoptist –, a fost dat de ilustra generaţie de la 1848, numărând, în primul rând, tineri sau mai puţin tineri revoluţionari patrioţi, în acelaşi timp, cărturari de seamă, precum I. Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu sau Mihail Kogălniceanu.
Din păcate, de-a lungul timpului, posteritatea aproape a exclus, sub raport spiritual, din sânul acestei ilustre generaţii, figurile de oameni politici care nu s-au aflat în tabăra revoluţiei, precum este cazul domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu. Unul ca el a rămas în umbra istoriei şi, în bună măsură, pe nedrept, căci omului nu i-au lipsit nici sentimentele patriotice, nici spiritul reformator vizând emanciparea politică şi realizarea unităţii statale.
Autorul

The last decades of the 19th century, which culminated in the Revolution of 1848, marked a decisive stage in the evolution of the Romanian national Renaissance movement. As it is known, the Romanian Principalities found themselves under the impulse of the romantic spirit, the great European current - The Romanticism - which incorporated a series of specific features.
The most vigorous expression of the national Renaissance movement of these decades - including the current of ideas which we call "Pasoptist Romanticism" - was fuelled by the illustrious generation of 1848, counting, first and foremost, young or less young patriotic revolutionaries and, at the same time, important scholars, such as I. Heliade Radulescu, Nicolae Balcescu or Mihail Kogalniceanu.
Unfortunately, over time, posterity has almost excluded, in spiritual terms, from the bosom of this illustrious generation, the representation of politicians who were not on the revolution side, as is the case of the Wallachian ruler, Gheorghe Bibescu.
Someone like him remained in the shadow of history, although this was largely unjustified since he lacked neither patriotic feelings nor the reforming spirit which aimed political emancipation and the achievement of state unity.