În flama-i creatoare, sălbatică, neîmblânzită, iubirea ridică omul deasupra propriei minți, cu riscul de a-l distruge. Prin propriu-i oedipus, prin lanțurile ontogeniei, va merge înainte. Le fel cum și tu, cititorule, dacă ai ajuns aici, probabil că vei merge înainte. Îți hărăzesc să nu devii, vreodată, un prizonier domestic al oricărora de mai sus. Iubește. Renunță. Și nu te du, blând, în noaptea eternă. Cât mai ai, cât mai avem timp.