Înţelese adesea ca lucruri care se petrec în jurul nostru, evenimentele, cum ar fi revoluţiile, naşterile, decesele, exploziile etc., au început să reprezinte un subiect serios de reflecţie şi analiză filosofică, în special în a doua jumătate a secolului XX. Una dintre principalele probleme vizează statutul evenimentelor ca o categorie ontologică aparte. Cu alte cuvinte, întrebarea care se pune este aceea de a vedea în ce măsură evenimentele reprezintă o categorie ontologică în adevăratul sens al cuvântului.
Lucrarea de faţă cuprinde două părţi: una în care încercăm să atragem atenţia asupra problemelor care apar în ceea ce priveşte statutul ontologic al evenimentelor şi a doua în care analizăm diferitele probleme care apar în transpunerea în limbaj formal a enunţurilor care conţin termeni care trimit la acţiuni. Cu alte cuvinte, evenimentele reprezintă o provocare, atât în ceea ce priveşte posibilitatea de a le accepta ca o categorie diferită, cât şi în ceea ce priveşte posibilitatea de a oferi o formă logică pentru enunţurile „de acţiune“ (action sentences).