Parcurgerea poeziei barbiene reprezintă, de fapt, o călătorie fascinantă a cititorului către sine. Întrucât trăsătura stilului barbian este, pe parcursul celor trei etape de creaţie şi, mai ales, în etapa de maturitate, eludarea sensului în scopul incitării receptorului textului poetic la CĂUTARE, nu este surprinzătoare ponderea semnificativă pe care o are simbolul. Este interesant de remarcat modul în care Barbu foloseşte acest trop pe parcursul întregii opere poetice, de la primele poeme scrise în tinereţe până la cele mai ermetice creaţii. Astfel, în fiecare dintre cele trei etape de creaţie, se urmăreşte gradul de distanţare între semnificant şi semnificat. Se observă o creştere graduală a acesteia, în etapa a III-a putându-se vorbi despre o maximă distanţare, fapt ce contribuie la conturarea caracterului ermetic al acestei etape. Decodarea sensurilor este dificilă, însă necesară în înţelegerea căutării barbiene care ajunge, în cele din urmă, să se identifice cu cea a cititorului. Este căutarea Cuvântului sacru şi, deopotrivă, a Absolutului.