Valoarea documentară deosebită a albumului este sporită de imaginile unor monumente istorice (lovite de timp sau de nepăsarea unora), care astăzi nu mai există și pot fi cunoscute grație fotografiilor lui Ioan Niculescu, cum ar fi, de pildă, bisericile Sfânta Troiță, Sfânta Vineri și Bradu din Câmpulung sau banița acestui oraș pentru completarea măsurilor la vânzătorii de produse în piață. Deși dispărute, pot încă exista pe retina noastră, tot datorită lui Ioan Niculescu, fabrica de brânzeturi din Domnești, băile de la Bughea, fabrica de hârtie și celuloză din Câmpulung și multe altele.
Autorul albumului a înțeles că una dintre marile valori ale Argeșului și Muscelului este costumul național, unul dintre cele mai bogate și mai frumoase din România. Fotograful s-a oprit la Câmpulung și la Rucăr, la Domnești și la Pietroșani, la Poenărei, Țițești și Vâlsănești pentru a surprinde ceea ce el a numit „tipuri din județele Argeș și Muscel”, localnici înbrăcați în costumul național specific zonei.