Franz Brentano (1838-1917) este important pentru mișcarea fenomenologică îndeosebi prin două scrieri: disertația Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel din 1862 și lucrarea Psihologia din punct de vedere empiric din 1874. Studiile din acest volum analizează acele teme ale gândirii brentaniene care au jucat un rol decisiv în geneza fenomenologiei heideggeriene și husserliene: semnificația categorială și veritativă a ființei la Aristotel și importanța ei pentru geneza problemei ființei la tânărul Heidegger, conceptul de intenționalitate și problematica fanteziei, a percepției și a funcției expresiilor lingvistice în psihologia descriptivă brentaniană și rolul lor în cristalizarea fenomenologiei leui Husserl.