În perioada 12-13 aprilie 2019 va avea loc, la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași, ediţia a XII-a a Congresului Internaţional de Istorie a Presei, având tema 190 de ani de presă în spaţiul de limbă română (1829 – 2019), unde se vor lansa cele două volume coordonate de prof. univ. dr. Marian Petcu – Enciclopedia Cenzurii din România. 1640-1945, respectiv Enciclopedia Cenzurii din România. 1946-2018 –, aflate în curs de apariție la Editura Ars Docendi.

Acestea reunesc informații relevante, colectate din arhive civile și militare din România, Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și Franța, ceea ce a presupus un efort considerabil de identificare, traducere, rezumare a urmelor Cenzurii.
Lucrarea amplă îi poate ajuta pe cei interesați de istoria jurnalismului, cinematografiei, literaturii, teatrului, de istoria activității editoriale, în sens mai larg, de istoria culturii, de evoluția mecanismelor represive. Numeroase alte axe de cercetare pot fi posibile pornind de la volumele acestea – instituirea iconografiilor oficiale, cultul personalității, construcția consensului public, dominația prin simboluri, construcția unor mituri identitare, istoria mentalităților, evoluția legislației comunicării publice, controlul divertismentului social, relația presă–Putere și altele. Una dintre marile metafore – libertatea presei/de expresie/a creației – poate fi urmărită aici pas cu pas, așa cum s-a manifestat în spațiul de limbă română, deoarece prin această carte acoperim circa 380 de ani de reprimare instituționalizată a exprimării (1640-2018). În ceea ce privește redactarea, am optat pentru concizie (extremă, uneori), motiv pentru care chiar și convențiile de citare, de datare, normele ortografice au suferit unele intervenții, pentru a nu mări excesiv numărul de pagini. Unele documente sunt, de fapt, dispoziții/ordine circulare, adică au fost expediate de autoritatea centrală, tuturor autorităților locale (prefecturilor, în special).

Cititorul va fi surprins să constate că Cenzura se poziționa deasupra universităților, a academiilor, în ceea ce privește conținutul și/sau oportunitatea publicării unor opere. De asemenea, poate fi contrariat de manifestările de tip sfidări ale logicii, de obsesia consensului, de radicalismul manifestat de autoritățile civile ori militare, în diverse momente istorice. Teama de comparații este paralizantă în comunism. Tot mecanismul cenzural veghează pentru ca nu cumva populația expusă propagandei să aibă ocazia de a compara situația de la noi cu cea din alte țări. Cu o excepție: cazurile în care comparația ne este favorabilă. Cercetările noastre demonstrează că, în condiții de pace, Cenzura este proba ilegitimității unui regim politic. Fundalul imbecilizant asigurat de mass-media comuniste, numit fie metarealitate, fie propagandă, ar fi unul dintre exemple.
Redacția Enciclopediei este formată din 77 contributori, dintre care 34 reprezintă instituții din București, 43 instituții din județe și din Republica Moldova. 19 contributori sunt arhiviști din 14 instituții de specialitate. Numărul referințelor este de circa 4.500, reprezentând documente, monografii, articole, interviuri, legislație, manuscrise, rapoarte de cercetare ș.a.m.d.
Desecretizările unor noi fonduri arhivistice, conduceri mai transparente în zona deținătorilor de arhive, a uniunilor de creație, o atitudine onestă a decidenților care au arhive ecleziastice, mai puțină ipocrizie și mai multă bună credință (în cazul tuturor) vor putea genera noi lucrări prin care să fie reconstituit, în detaliu, traseul unei instituții care a lăsat numeroase urme în toate epocile – Cenzura.