Relieful – prin multitudinea formelor sale, de la abrupturile calcaroase la plajele aurii, de la crestele montane fierăstruite de foste limbi de gheaţă la tainele lumii carstice subterane- a atras atenţia oamenilor din cele mai vechi timpuri. Odată cu dezvoltarea turismului (începând cu secolul al XIX lea) acesta s-a impus ca o componentă a potenţialului turistic.
Lucrarea de faţă, structurată în patru părţi, îşi propune să prezinte raportul dintre relief, component de bază al învelişului geografic şi activitatea turistică sub diferite forme.
Prima parte este dedicată geomorfositurilor – cadru teoretic, conceptual şi metodologic. Abordarea este nouă în literatura geografică românească, dar de mare actualitate în literatura geomorfologică mondială. Studiul geomorfositurilor ca forme de relief care capătă în timp o anumită valoare (ştiinţifică, culturală, estetică, ecologică şi economică) datorită percepţiei umane se impune ca premisă a dezvoltării activităţilor turistice, a creării unor trasee şi produse geoturistice. Relieful s-a impus în timp ca suport material pentru elementele componente ale patrimoniului cultural- istoric, tocmai de accea sunt mulţi autori care consideră că relieful (formele şi procesele) poate fi înscris în patrimoniul natural al teritoriului respectiv. Prin caracteristicile sale relieful poate amplifica valoarea turistică ale unor obiective culturale, istorice sau religioase.
Raportul dintre relief şi activitatea turistică reprezintă problematica celei de-a doua părţi. Relieful este văzut atât ca factor de favorabilitate pentru activităţile turistice cât şi prin restrictivităţile pe care le impune pentru diferitele tipuri şi forme de turism. Dezvoltarea în timp şi spaţiu a fenomenului turistic a ţinut şi ţine cont de configuraţia reliefului. Pentru o valorificare superioară a acestuia trebuie să se ţină cont de valoarea valoarea intrinsecă a peisajului, ştiut fiind faptul că relieful se impune prin caracteristicile sale estetice (fizionomie, unicitate, masivitate, bogăţia formelor) în cadrul peisajului.
Panizza şi Piacente (2000) consideră că prima etapă în cunoaşterea patrimoniului unui teritoriu este dată de cunoaşterea structurii geologice şi a reliefului, pentru ca apoi să fie analizat impactul omului în mediu (modul în care el s-a adaptat la topografia existentă) dar şi cultura materială şi spirituală a acestuia. Este de fapt ceea ce ne-am propus în partea a treia şi a patra a lucrării. Sunt astfel prezentate geomorfositurile specifice fiecărui tip de relief, inclusiv agenţii şi procesele care le-au determinat, neinsistând pe mecanismul care le-a determinat. Fără îndoială că existenţa geomorfositurilor de o mare diversitate şi valoare trebuie să conducă la valorificarea acestora pentru activitatea turistică, amenajările care se realizează trebuie să ţină cont de necesitatea unui turism ecologic, să fie proiectate şi realizate respectând mediul şi afectând cât mai puţin toate componentele sale, inclusiv relieful.
Ne adresăm în cele ce urmează studenţilor de la cursuri de zi, ID, IFR (secţia Geografia Turismului), masteranzilor, doctoranzilor şi profesorilor de geografie dar şi tuturor celor care sunt îndrăgostitţi de natură şi doresc a-i descifra tainele.
