În anul 1894 gazetarul şi scriitorul Iosif Vulcan, cel ce îi publicase lui Mihai Eminescu primele poezii, insera în coloanele revistei sale „Familia“ de la Oradea următorul anunţ prin care prezenta cititorilor două lucrări în curs de apariţie: „Fotograful Ioan Niculescu din Bucureşti şi totodată preşedintele Societăţii «Curtea de Argeş» va publica în curând două albume de fotografii la care lucrează de patru ani. Primul va fi Albumul monumentelor istorice din România, cu descrierea lor istorică. Al doilea va fi Albumul costumului naţional din judeţul Muscel, prevăzut cu tot felul de modele de cusături frumoase, lucrate în culori după natură la faţa locului“.
Născut la Vâlsăneşti (Argeş), telegrafist în timpul lui Alexandru Ioan Cuza şi în primii ani ai domniei lui Carol I, Ioan Niculescu a devenit după 1880 nu numai fotograful oficial al Poliţiei Capitalei, ci şi unul dintre cei mai apreciaţi fotografi din Bucureşti, cu atelier deschis În Şoseaua Jianu, nr. 10, nu departe de actuala Piaţă a Victoriei. În atelierul său, fostul „oficiant diriginte de telegraf al sucursalelor din Bucureşti“ , după cum el însuşi se prezenta pe un afiş, făcea fotografii „carte de vizită“ şi „format cabinet“, dar şi reproduceri după xilogravuri care înfăţişau diferiţi domnitori, oameni politici şi scriitori. Prosperul fotograf Ioan Niculescu, cel care îşi anunţa publicul bucureştean şi din provincie că va întreprinde „un lung voiaj în străinătate pentru studierea noilor şi diferitelor proceduri de-a studia arta fotografică“, a avut inspiraţia să părăsească pentru o vreme tihna studioului său bucureştean şi să iasă cu aparatul de fotografiat, trepiedul şi plăcile fotografice în ţară pentru a imortaliza vechi biserici şi mânăstiri, monumente istorice, ruine ale unor cetăţi, peisaje diverse, dar şi oameni îmbrăcaţi în costume naţionale.
Ioan Niculescu şi-a ales ca zonă de investigaţie Argeşul şi Muscelul, concentrându-se asupra a două oraşe cu o puternică rezonanţă istorică şi culturală: Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. După câţiva ani de peregrinări prin aceste locuri, în condiţii nu tocmai uşoare, mergând cu trăsura, călare sau chiar pe jos, a editat minunatul album fotografic Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893. Priceperea fotografului în a-şi căuta obiectivele, ştiinţa de a stabili unghiul potrivit şi lumina cea mai bună pentru a le pune în evidenţă, talentul de a alege ceea ce este reprezentativ, fac din albumul dedicat judeţelor Argeş şi Muscel una dintre valoroasele mărturii imagistice legate de aceste locuri la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cel mai adesea, autorul şi-a însoţit fotografiile cu explicaţii detaliate, ceea ce le dă o şi mai puternică notă de autenticitate.
Valoarea documentară deosebită a albumului este sporită de imaginile unor monumente istorice (lovite de timp sau de nepăsarea unora), care astăzi nu mai există şi pot fi cunoscute graţie fotografiilor lui Ioan Niculescu, cum ar fi, de pildă, bisericile Sfânta Troiţă, Sfânta Vineri şi Bradu din Câmpulung sau baniţa acestui oraş pentru controlarea măsurilor la vânzătorii de produse în piaţă. Deşi dispărute, pot încă exista pe retina noastră, tot datorită lui Ioan Niculescu, fabrica de brânzeturi din Domneşti, băile de la Bughea, fabrica de hârtie şi celuloză din Câmpulung şi multe altele.
Autorul albumului a înţeles că una dintre marile valori ale Argeşului şi Muscelului este costumul naţional, unul dintre cele mai bogate şi mai frumoase din România. Fotograful s-a oprit la Câmpulung şi la Rucăr, la Domneşti şi la Pietroşani, la Poenărei, Ţiţeşti şi Vâlsăneşti pentru a surprinde ceea ce el a numit „tipuri din judeţele Argeş şi Muscel“, localnici îmbrăcaţi în costumul naţional specific zonei.
Niciodată tipărit, albumul lui Ioan Niculescu nu a putut fi văzut în vremea lui decât de un număr limitat de persoane, pentru că a fost o operă artizanală, materializată în doar câteva exemplare. În aceste condiţii, albumul a ajuns să fie astăzi o raritate şi este aproape necunoscut. Am considerat că merită redescoperit şi redat circuitului public, aşa cum l-a gândit autorul, păstrând în general organizarea lui, conţinutul explicaţiilor şi modalitatea punerii în pagină. Pentru ca să fie accesibil şi cititorilor din afara spaţiului cultural românesc, am adăugat o versiune în limba engleză.
Intenţia lui Ioan Niculescu, exprimată în prefaţă, de a alcătui câte un album similar acestuia pentru fiecare judeţ al ţării, a rămas doar un deziderat, întrucât dificultatea unei asemenea întreprinderi depăşea puterile unui simplu fotograf. Singular în epocă, albumul Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893 rămâne un document iconografic preţios şi ne oferă imaginea unei lumi apuse, dar foarte vie şi în acelaşi timp autentică, văzută prin lentila fotografului.
Adrian Săvoiu
