Lucrarea cuprinde o sinteză filosofică a concepţiilor referitoare la tratamentul post-modern aplicat fericirii într-o dublă dimensiune: etică şi estetică, adresată atât publicului larg, dar şi comunităţii filosofice. Volumul aruncă pe scena contemporanităţii drama tensiunii dintre vechea morală şi joncţiunea dintre comandamentele profane şi virtuţiile sacralizate într-o reformă hermeneutică.

Resurecţia eticii în planul esteticii, consecinţele fenomenului de hiperconsumerism şi reflexul civilizatoric al afectivităţii conciliază doctrina unor filosofi cruciali, precum Lipovetsky, Hartmann, Focault, A. de Botton sau Kant. Între vocaţie şi ratare, numai filosoful mai poate avea puterea de a abandona, ca într-o dramă elisabethană, tot ceea ce omenirea pare a avea mai de preţ şi, totodată, mai ucigător: un pseudohedonism mortificat, însăşi fericirea light.

În viziunea autoarei, ieşirea din scenă va fi prometeică: cercul se închide cu un angajament testamentar – efervescentă, grăbită, sapienţială, „societatea de forum” impune rezistenţă. Este nevoie de dialog moral pentru ca umanitatea să nu rămână cantonată într-o figură estetică. Există tot atât hiperconsumerism şi accelerare postmodernă câtă dezordine amoroasă bântuie în reflexul „civilizatoric”, răsfrânt chiar şi asupra afectivităţii. N-a rămas decât vocea avangardei depersonalizării iubirii. Suntem împreună într-o erată afectivă, câte doi în frumuseţea recuperării, câte unul în consorţiul consumului, autonom, de sine, niciunul pentru a mai învăţa cum să fii demn pentru fericire.