Manualul de Microbiologie Generală este alcătuit din două volume publicate în 2008 şi respectiv 2012. După capitolul introductiv este prezentată „Morfologia şi ultrastructura procariotelor” punând accent, în buna tradiţie iniţiată şi dezvoltată de către regretatul Profesor G. Zarnea şi elevii săi, pe semnificaţia biologică a fiecărui component. Următoarele 3 capitole sunt înşiruite în mod logic: nutriţia microorganismelor, metabolismul microorganismelor şi creşterea şi multiplicarea bacteriilor. “Notiuni de genetică bacteriană” prezintă cunoştinţele de bază referitoare la structura moleculară a acizilor nucleici, structura genomului bacterian precum şi funcţiile materialului genetic la procariote. Capitolul 7 , “Microbiologie medicală” prezintă în principal microbiota normală a omului şi microorganisme patogene iar capitolul 8 “Imunobiologie” cuprinde patru subcapitole: antigenele, structura sistemului imunitar, fiziologia sistemului imunitar-raspunsul imun şi patologia sistemului imunitar. Capitolul 9 “Biotehnologii microbiene” trateaza depre biotehnologii pentru utilizarea unor surse alternative de energie, obţinerea unor substanţe utile omului, degradarea unor substanţe dăunătoare omului; un capitol aparte este axat pe rolul microorganismelor în bionanotehnologii, constituind o contribuţie didactică la promovarea în rândul studenţilor şi al absolvenţilor a acestui domeniu în care, pe plan internaţional cercetările sunt bine organizate şi coordonate mai ales în ultimii 10-15 ani. Capitolul 10 “Ecologia microorganismelor” care este si cel mai voluminos (69 pagini), are o structură complexă prezantand aspecte metodologice de ansamblu, relaţiile microorganismelor cu factorii biotici şi abiotici , rolul microorganismelor în circuitul biogeochimic al elementelor , răspândirea si succesiunea microorganismelor şi biogeografia bacteriilor sau diversitatea stărilor fiziologice în care se găsesc microorganismele în medii naturale, subiect mai puţin abordat în literatura didactică universitară natională. Este apoi prezentată microbiota din lacuri şi ape curgătoare, microbiota marină, microbiota terestră, microbiota atmosferei şi microbiota sub-suprafeţelor. Ultimul subcapitol, diversitatea microorganismelor, se doreşte o prezentare succintă a acestui domeniu extrem de dinamic în care literatura ştiinţifică şi didactică este abundentă atât la nivel naţional cât şi internaţional, si totodată o modalitate pentru cititor de a recapitula realitaţile microorganismelor prezentate pe parcursul acestor două volume sau al altor cărţi pe care cititorul dornic de progres le-a parcurs.
Volumele I şi II au o bibliografie ce cuprinde cărţi prestigioase din literatura naţională şi mai ales internaţională, o suită de reviste de largă circulaţie internaţională precum şi lucrări ştiinţifice ale autorului, lucrări corelate cu problemele abordate în cele două volume. Volumul I şi II se încheie cu un index de termeni şi conţine o serie de motto-uri din care, în această prezentare succintă, amintesc doar unul:”Nu învăţa pe cineva ceea ce n-ai înţeles şi înfăptuit tu însuţi” (Isaac Sirul).
Ioan I. Ardelean
Dr., Cercetător ştiintific , Institutul de Biologie Bucureşti, Academia Română
Profesor universitar, Conducător de doctorat
