Cartea este un caleidoscop în care scriitorii clasici coexistă alături de alţi autori. Tematica generală este plasată în domeniul istoriei literare, dar nu lipsesc nuanţele polemice. Cele mai multe capitole conţin comentarii despre marii noştri scriitori şi opere consacrate ale literaturii române. Apariţia „mitului Eminescu” prin punerea în relaţie a complicatei legături operă-biografie-fotografii, polemica dintre Petre P. Carp şi B. P. Hasdeu pe tema personajului literar, reconsiderarea imaginii lui Ştefan cel Mare după 1990, psihologia mulţimii analizată prin prisma talentului de nuvelist al lui Costache Negruzzi, pledoaria strălucită a lui Kogălniceanu la Congresul de la Berlin (1878), Creangă văzut ca autor de manuale şcolare etc. constituie câteva dintre subiectele care privesc valorile clasice ale culturii noastre.

Alte capitole prezintă existenţa  nefericită a Saşei Odobescu, soţia înşelată a rafinatului Alexandru Odobescu, analiza desnaţionalizării românilor din Basarabia după 1812, modernitatea lui E. Lovinescu, talentul de epigramist al lui Păstorel Teodoreanu, proza lui Geo Bogza şi Ştefan Bănulescu ori consideraţii despre jurnalul lui Nicolae Steinhardt şi despre  mărturisirile lui Petru Dumitriu.

Articolele acestui „magazin de bric-a-brac literar” stau pe „rafturi” diferite. Poţi trece cu uşurinţă de la unul la altul, ai posibilitatea să te răzgândeşti sau să te laşi furat de o nouă preferinţă, după cum poţi descoperi într-un ungher „produsul” uitat de vreme pe care îl căutai demult. Ceva tot va rămâne în coşul „cumpărătorului”.

Adrian Săvoiu