În secolul XXI informarea şi documentarea au devenit com­ponente deja obişnuite ale vieţii cotidiene. Fie că informarea este asigurată de mass-media prin formule cunoscute (televiziune, radio, jurnale etc.) fie că este furnizată de structuri dedicate (biblioteci, centre de informare etc.), la baza proceselor de colectare, organizare şi diseminare a informaţiei se află, într-o formă sau alta, elemente ale tehnologiei informaţiei şi comunicării.

Experienţa a dovedit că informarea, documentarea, comunicarea lipsite de suportul informatic nu mai pot fi eficiente. Această realitate s-a reflectat în procedurile adoptate de marii furnizori de servicii de informare şi difuzare a informaţiei încă din a doua parte a secolului XX.

Efectul direct a fost informatizarea bibliotecilor şi a centrelor de informare documentară, crearea bazelor de date, furnizarea serviciilor de informare prin intermediul canalelor de comunicaţie moderne (Internet, satelit etc.) în forme asistate de calculator.

Cartea prezintă în principal modul în care tehnologiile infor­maţiei sunt utilizate în informatizarea structurilor infodocumentare, cu accent asupra bibliotecilor.

Aceast volum reia câteva principii şi proceduri prezentate într-o lucrare anterioară – „Informatizarea bibliotecilor”[1] – întrucât acestea au rămas valabile şi în prezent, iar în ultimii 5 ani nu s-au semnalat modificări esenţiale în abordarea informatizării bibliotecilor.

Tendinţele noi, în special orientarea către reţele de biblioteci în care comunicarea şi serviciile sunt bazate pe facilităţile oferite de Internet, precum şi noile concepte în abordarea „bibliotecii virtuale” sunt ilustrate prin prezentarea câtorva proiecte de cercetare realizate de colective de cercetători din universităţi şi biblioteci din România.

Prezentarea detaliată a etapei de realizare a unui proiect de cercetare (proiectul NUSIDOC) a încercat să răspundă într-o oarecare măsură interesului crescând al comunităţii de cercetare şi de bibliotecari pentru elaborarea de proiecte viabile, capabile de a fi finanţate din diferite surse (programe naţionale, programe lansate de Uniunea Europeană, de Banca Mondială etc.).

Cartea se adresează în principal specialiştilor în ştiinţele informării şi comunicării, informaticientilor care sunt implicaţi sau doresc să se implice în domeniu, precum şi studenţilor masteranzi şi doctoranzilor care vor să aprofundeze cunoştiinţele legate de apli­carea noilor tehnologii în structurile infodocumentare.

Lucrarea se bazează pe experienţa autorului în implementarea unor astfel de sisteme dar şi în elaborarea şi conducerea de proiecte de cercetare în domeniu.