Cu ocazia centenarului Constantin Silvestri, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu (violonistă, conferenţiar al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti) reuneşte în acest volum documente și fotografii din arhive, inclusiv cele ale Securității și ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, crâmpeie de corespondență și evocări despre marele dirijor.

Ca și alți oameni de cultură din perioada comunistă, Constantin Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în țară, Securitatea și  înalți demnitari ai regimului caută mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalități, remarcabila colecție de tablouri vizată de doi înalți demnitari ai regimului, partiturile adnotate, obiectele și albumele de artă, colecția filatelică strânse de Constantin Silvestri dispar practic fără urme.

Autoarea conturează astfel portretul unui muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieșită din comun, nedreptățit de cei care nu-i recunoșteau sau nu voiau să-i recunoască talentul, revoltat de dictatele ideologice de inspirație sovietică impuse creatorilor români, nehotărât dacă să rupă toate punțile cu țara, dar temător că altfel nu va putea circula liber în occident, profund dezamăgit de cei care reprezentau România în străinătate, inabil în a-și valorifica pe deplin potențialul financiar odată ajuns în străinătate. Și, în cele din urmă, un Silvestru răpus de efort și boală și jefuit în propria țară.