Dintre toate personajele însemnate ale Evului Mediu românesc, Drăculeştii au fost cei care au atras atenţia în mod deosebit autorului Lucian Palade. În veacul al XV-lea, Ţara Românească a fost marcată de confruntări politice interne între două grupări rivale: una a sprijinitorilor „Danilor” (Dăneştilor – urmaşii lui Dan I), cealaltă a susţinătorilor „Dragulilor” (Drăculeştilor) – descen­denţii lui Mircea cel Bătrân, desemnaţi după numele lui Vlad Dracul.

Pe lângă această situaţie de criză, s-a remarcat efortul unor domni de a apăra autonomia şi integritatea Ţării Româneşti, în contextul unei presiuni accentuate din partea puterilor vecine, Ungaria şi Imperiul Otoman.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primul capitol se ocupă de familia Drăculeştilor, respectiv Vlad Dracul şi urmaşii săi. Aici se vor găsi date biografice, trăsături caracteriale şi aspecte legate de evoluţia personalităţii acestor voievozi. Cel de-al doilea capitol se referă la politica internă a Drăculeştilor, respectiv politica economică şi socială, institu­ţio­nală şi culturală. Iar în cel de-al treilea capitol se regăseşte politica externă a Drăculeştilor, respectiv relaţiile cu Transilvania şi Ungaria, cu Imperiul Otoman şi cu Moldova.