Partea cea mai durabilă a scrierilor lui Aricescu o reprezintă memorialistica şi studiile istorice. Prin „Memoriile mele”, datate 1865, autorul inaugurează la noi acest tip de paraliteratură. Anii formării sale, profesorii care l-au îndrumat, rolul lui în Revoluţia de la 1848, surghiunul de la Snagov, cenzura care suprimă orice pasaj defavorabil Rusiei, fierberea din anii Unirii, figurile marcante ale scenei politice româneşti etc., toate apar în pagini scrise cu mare vervă şi vioiciune.

Cercetările istorice ale lui C. D. Aricescu s-au cristalizat în două monografii, bazate pe o bogată documentare: „Istoria Câmpulungului, prima rezidenţă a României”, apărută la Bucureşti, în două părţi (1855-1856), cea dintâi lucrare monografică a oraşului natal şi prima de acest gen din întreaga istoriografie românească, şi „Istoria revoluţiunii române de la 1821”, în două volume, tipărită la Craiova în 1874, prima scriere cu privire la Tudor Vladimirescu şi implicaţiile anului 1821.

Aceasta nouă ediţie din „Istoria Câmpulungului”, prima care se tipăreşte după un veac şi jumătate de la apariţia ediţiei princeps, aduce în faţa cititorului o operă scrisă cu retorica specifică epocii romantice. Prin maniera în care a fost redactată, această mono­grafie se află la graniţa dintre istorie şi literatură, aşa că acei care n-o vor considera drept un document strict istoric nu vor greşi deloc. De astfel, după ce despre oraşul Câmpulung-Muscel s-au mai publicat, între timp, alte trei monografii, nu precizia infor­maţiei istorice ar trebui căutată în această lucrare a începuturilor, cât ideile şi spiritul timpului. Pentru parfumul epocii, la transcrierea cu litere latine a textului chirilic s-au păstrat formele de secol XIX ale scrierii, iar actualizările s-au făcut numai acolo unde au fost necesare.

Extras din argumentul semnat de prof. Adrian Săvoiu