Am avut şansa şi fericirea să-l cunosc şi să mă aflu aproape de poetul Mihai Moşandrei în ultimul său deceniu de viaţă. În locuinţa lui din Câmpulung-Muscel, pe strada Spiru Haret nr. 1, ori de câte ori îi călcam pragul, mă întâmpina cu o bonomie şi o cordialitate ieşite din comun. Omul era de o civilitate desăvârşită, care ar fi putut lesne intimida pe oricine, mai ales pe cineva cu mult mai tânăr decât el. Mă invita în camera sa de lucru, unde – printre cărţi vechi, ediţii rare, manuscrise şi fotografii – cuvintele sale se contopeau cu însăşi istoria literaturii române.

Odată, pe când îl ascultam fascinat povestindu-mi despre „lumi ce nu există“, poetul s-a apropiat de scrinul din dormitorul său, scrinul cu amintiri. L-a deschis şi a scos din el un teanc uriaş de scrisori – epistole primite de la scriitori de-a lungul unei vieţi. A desfăcut un plic şi a început să-mi citească una dintre ele. Apoi alta şi încă una. Se oprea din când în când din lectură şi, pe marginea contextului, se lăsa furat de amintiri. Treptat-treptat cei care-i scriseseră încetau să mai fie doar nişte umbre ale trecutului. Coborâseră printre noi, în liniştea odăii poetului…

Printre corespondenţii lui Mihai Moşandrei se regăsesc nume mari ale literaturii şi culturii româneşti precum: Ion Barbu, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, Constantin Noica, Al. Rosetti, Perpessicius, Tudor Vianu, Şerban Cioculescu. Cele mai multe scrisori se păstrează însă de la unchiul său, poetul şi traducătorul Dimitrie Nanu, care i-a fost un adevărat maestru spiritual. El i-a descoperit talentul poetic, i-a îndrumat primii paşi în poezie, l-a dus la cenaclul „Sburătorul“ al lui E. Lovinescu, l-a susţinut în faţa autorităţii tatălui său care-i reproşa neglijarea avocaturii pentru că se îndeletnicea cu scrisul.

Documente ale timpului, aceste scrisori prezintă o mare diversitate de aspecte, prin referiri la viaţa literară, la personalităţi ale vremii, la cărţi şi lecturi necesare, la propria creaţie, la prieteni, la viaţa privată, la familie, la oraşul Câmpulung Muscel etc. Întinsă pe parcursul a trei sferturi de secol, corespondenţa către Mihai Moşandrei trece acum din intimitatea scrinului cu amintiri în paginile cărţii.

Fragment din volumul „Câmpulung Muscel. Scrinul cu amintiri”, Adrian Săvoiu