„Originală prin alegerea temei și prin maniera de abordare, bogată în exemplificări elocvente și antrenantă prin stilul expunerii, cartea Ioanei Muşat Puşcarciuc aduce o contribuție importantă la cunoașterea climatului psiho-social al epocii interbelice și se consti­tuie într-o evocare de un interes netăgăduit.”

Profesor emerit Mihai Dinu
Facultatea de Litere
Universitatea din București

„Cartea Ioanei Cristina Mușat Pușcarciuc e interesantă, instructivă, delectabilă. Un foarte promițător debut și o promisiune pentru viitoare explorări de istorie culturală.”

Prof. univ. dr. Ion Bogdan Lefter
Facultatea de Litere
Universitatea din București

„Cartea lui Valeriu Marinescu se adresează, în mod special (și declarat prin subtitlu), învățătorilor și educatorilor de astăzi și de mâine, dar folosește tuturor celor care vor să dobândească o perspectivă istorico-literară şi o percepţie adecvată a literaturii (române) pentru copii, dovedindu-se, în același timp, o veritabilă pledoarie pentru lectură.

Am organizat – din pozițiile de director al Bibliotecii Naționale a României și de cadru didactic universitar – numeroase activități de promovare a cărții scrise și mă bucur, văzând eforturile făcute de Valeriu Marinescu în a-i convinge pe tineri că au suficiente motive să (mai) citească: nevoia de cunoaştere, curiozitatea faţă de nou, puterea de a călători – cu imaginația – în timp și în spațiu, posibilitatea de a evada din rutina cotidiană ș.a.“

Prof. univ. dr. Elena Tîrziman
Universitatea București

În Revista filosofică (LXV, 1, p. 109–114, Bucureşti, 2018, rubrica Repere bibliografice), prof. univ. dr. Constantin Stroe a publicat un articol despre ediția 2017 a volumului Scrisori din Câmpulung. Constantin NOICA – Gheorghe STAICU, ediție de Ioan Crăciun. 

„Din Scrisori luăm cunoştinţă de implicaţiile privaţiunii şi izolării intelectuale (căci trebuie spus, Noica era un peripatetician care simţea nevoia de a fi însoţit de egali sau discipoli şi a-i fi împărtăşite de către aceştia tribulaţiile filosofice), la care a fost supus un semen, prin stabilirea domiciliului obligatoriu la Câmpulung Muscel, dar şi despre îndeletnicirile pământeşti şi relaţiile cotidiene de om obişnuit…

(…) aflăm despre preocuparea asiduă a filosofului Noica de a continua lucrul la primele forme ale viitoarelor sale cărţi: Despărţirea de Goethe (atunci Anti-Goethe), Don Quijote, Povestiri din Hegel şi despre activitatea de documentare şi de prelucrare a unor lucrări aparţinând unor autori străini (Wilhelm Dilthey, Georg Simmel, Ferdinand Tönnies), ca şi ale unora autohtoni: Virgil Madgearu, Ştefan Zeletin, C. D. Gherea.”

continuarea aici