Cu prilejul aniversării Universităţii din Bucureşti, la împlinirea celor 150 de ani de la înfiinţare, se cuvine reamintit un fapt binecunoscut, dar, parcă, uitat în vremea din urmă, anume că această înaltă instituţie de învăţământ superior a luat fiinţă, în anul 1864, ca rezultat al evoluţiei şcolii naţionale de la Sf. Sava, înfiinţată în anul 1818, sub conducerea şi îndrumarea cunoscutului cărturar şi dascăl ardelean, Gheorghe Lazăr. (…)
Lucrarea savantului-istoric, Cel dintâi învăţător de ideal naţional, Gheorghe Lazăr, după opinia noastră, se cuvine reeditată astăzi cu prilejul aniversării Universităţii din Bucureşti, ea fiind de natură să sublinieze descendenţa acestei instituţii din spiritul lui Gh. Lazăr şi al şcolii sale. (…)
În volumul de faţă, odată cu textul acestei monografii, semnată de N. Iorga – peste timp, rămasă unică între lucrările destinate evocării figurii lui Gh. Lazăr – reedităm câteva dintre cele mai importante texte aparţinând dascălului ardelean, care vorbesc de personalitatea şi de ideile sale. (…) În continuarea volumului nostru, pentru a întregi viziunea marelui istoric asupra lui Gh. Lazăr, înţelegem să reedităm aici alte două evocări semnificative ale lui N. Iorga: o conferinţă din 1923, (…) precum şi o evocare indirectă, desprinsă din paginile închinate lui Gh. Lazăr şi şcolii sale în cunoscuta sinteză, din 1928, Istoria învăţământului românesc, în care găsim definitiv fixată în istoria culturii româneşti însemnătatea operei lui Gh. Lazăr şi a şcolii sale.
La toate acestea adăugăm alte câteva evocări memorabile: una din 1886, aparţinând ministrului Instrucţiunii Publice de la această dată, cărturarul şi fruntaşul liberal, D. A. Sturdza (…), o alta din acelaşi an, 1923, evocarea făcută de către mitropolitul-primat, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea. (…)
Într-un moment în care educaţia în spirit naţional şi respectul pentru valorile din trecut ale poporului nostru, în numele integrării europene, par a fi trecute sub vălul tăcerii, cu ediţia noastră ne facem o datorie de suflet, voind a readuce în actualitate imaginea lui Gh. Lazăr, „cel dintâi învăţător de ideal naţional”, cum, inspirat, l-a numit N. Iorga, precum şi a acestuia din urmă, savantul-istoric, care s-a definit însuşi, pe sine, „învăţător de acelaşi ideal”.
Fragmente preluate din Argument,
Prof. Nicolae Isar
