„Lucrările despre viața și opera principelui Constantin Brâncoveanu sunt relativ numeroase. Alcătuirea lor a fost stimulată nu numai de excelența personajului, dar și de abundența izvoarelor care furnizează informații cu caracter biographic relative atât la aristocrat cât și la dregător, mecenat și om politic. Documentatția brâncovenească oferă, deopotrivă, suporturi pentru judecăți caracterologice și pentru descifrarea motivațiilor acțiunilor lui variate pe plan intern și internațional, ecleziastic, cultural sau educative ale Principelui. Pentru că Brâncoveanu nu este doar o personalitate de excepție, cu un destin singular în trecutul românesc și european. Pentru multe generații și o lungă periaodă el a fost un model de monarhie națională, îmbinare exemplară între tradiție și inovație, mecenat al unor noi viziuni în arhitectură și arte, patron al propășirii literelor și educației în direcții moderne. Dând curs venerației spontane manifestată îndată după sfârșitul tragic al Principelui, atestată de creații folclorice sau alcătuiri liturgice, semnalate în urmă cu câțiva ani de Petre Năsturel, Biserica Ortodoxă Română a recunoscut pe Constantin Brâncoveanu și fiii săi între martirtii creștinătății răsăritene. (…)

Constatările generale sunt că autoarea dovedește o bună cunoaștere a epocii brâncovenești și a biografiei eroului său. D-ra Gabor s-a străduit să-și concentreze reflecția potrivit canoanelor istoriografiei mentalităților, încă tânără la noi. Acest demers trebuie continuat prin eforturi personale sau de către alți cercetători. Autoarea cărții nu s-a mulțumit să prezinte concluziile sale despre Lumea brâncovenească. Domnia sa sugerează și direcții de investigare în care încă nu s-a angajat. Dar, în proaspătă, în culori mai vii, a epocii brâncovenești și propune, pentru personajul ei central, un potret nuanțat și veridic.”

Preluat din Prefața scrisă de către acad. Virgil Cândea