În cadrul Târgului Internaţional GAUDEAMUS din anul acesta, Editura Ars Docendi anunţă lansarea volumelor:

• Actualităţi urbane. Odiseea spectacolului fără virtute, autor Oana Şerban;
• Constantin Silvestri – biografie necunoscută, autor Ioana-Raluca Voicu Arnăuţoiu;
• Maria Constantin, autor Luiza Barcan;
• Alexandru Nancu, autori Luiza Barcan şi Mihai Alexandru Ciutureanu;
• Locuri şi oameni din Bucureştii de ieri, autor Dan Roşca;
• Cum au fost Bucureştii odinioară. Cu chipuri şi icoane, autor Domenico Caselli;
• Titanic Vals, autor Tudor Muşatescu.

Actualităţi urbane este o odisee pe care Oana Şerban o parcurge oferindu-ne o panoramă a contemporaneităţii sociale, culturale, artistice, raportată la noile contexte tehnologice, derizorii, totuşi, spune Raluca Oancea Nestor, prefaţatoarea cărţii de faţă, dar în care autoarea crede, în vederea unei reforme propusă de postmodernitate, pornind de la considerente morale.

Folosindu-se de concepte filosofice heideggeriene, kantiene, lipovetskyene etc. autoarea volumului ne propune o incursiune în realitatea anului 2013, o realitate total postmodernistă, pe care o analizează lucid şi o prezintă cititorului sub o altă formă, publicistică, astfel încât Actualităţile urbane să ne ducă laolaltă, asemenea lui Ulise, înapoi acasă.

Cu ocazia centenarului Constantin Silvestri, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu (violonistă, conferenţiar al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti) reuneşte în acest volum documente și fotografii din arhive, inclusiv cele ale Securității și ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, crâmpeie de corespondență și evocări despre marele dirijor.

Ca și alți oameni de cultură din perioada comunistă, Constantin Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în țară, Securitatea și  înalți demnitari ai regimului caută mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalități, remarcabila colecție de tablouri vizată de doi înalți demnitari ai regimului, partiturile adnotate, obiectele și albumele de artă, colecția filatelică strânse de Constantin Silvestri dispar practic fără urme.

Autoarea conturează astfel portretul unui muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieșită din comun, nedreptățit de cei care nu-i recunoșteau sau nu voiau să-i recunoască talentul, revoltat de dictatele ideologice de inspirație sovietică impuse creatorilor români, nehotărât dacă să rupă toate punțile cu țara, dar temător că altfel nu va putea circula liber în occident, profund dezamăgit de cei care reprezentau România în străinătate, inabil în a-și valorifica pe deplin potențialul financiar odată ajuns în străinătate. Și, în cele din urmă, un Silvestru răpus de efort și boală și jefuit în propria țară.

Albumul, un colaj de picturi, amintiri, fotografii culese de Luiza Barcan reuşeste să parcurgă nu numai traseul profesional al artistei Maria Constantin, dar şi unul uman, plin de sensibilitate. Tonul obiectiv, constituit de fapt din intertextele de jurnal sau articole, interviuri, se îmbină aproape pe nesimţite cu cel subiectiv. „Recitind atâtea versiuni mi s′a părut că fiecare adăuga ceva ce nu a existat sau ascundea ceva ce există încă. Atunci mi-am dat seama că singurul cod al meu era bucuria când lucram şi -evident- bucuria când isbuteam să-mi ating ţelul şi să-l comunic. Am înţeles şi de ce am ales acuarela: ea singura putea răspunde imediat – până nu pierdeam scânteia care pâlpâia – dar care nu se aprindea întotdeauna. Tot restul explicaţiilor era de prisos. Că îmi păstram durerile şi coşmarele pentru mine era de la sine înţeles”( Maria Constantin).

Alexandru Nancu, un destin fracturat mult prea devreme, a lăsat prin creaţiile sale semne ale sacralităţii în artă. „În felul acesta, dar şi printr-o subtilă demonstraţie ce ţinea mai curând de teologie decât de estetică, el despărţea ferm arta sacră de arta religioasă. Prima presupunea un suport doctrinar bine articulat şi o perfectă concordanţă între materie, formă şi conţinut. Un conţinut sacru nu-şi poate găsi suport într-o formă profană”(Luiza Barcan).

Albumul are la bază catalogul expoziţiei retrospective din noiembrie 2013 care a avut loc la Galeria Anticariat Curtea-Veche şi conţine creaţii artistice realizate din 1981 şi până în 2012.

Volumul lui Dan Roşca reînvie timpul Bucureştilor, cu tot cu oamenii şi instituţiile sfârşitului de secol XIX. Cartea, foarte bine documentată, conţine hărţi, fotografii, şi o mare doză de imaginaţie. „Înainte de citirea acestei cărţi, aveam impresia că ştiu şi eu câte ceva din istoria Bucureştilor. Bine că nu a fost o convingere! Fiecare capitol este o explozie de erudiţie, un spectacol minunat pentru iniţiaţi, însă înfricoşător pentru amatorii de banalităţi. Metoda este aparent simplă: din rădăcina temei propuse,  Dan Roşca extrage o pădure de explicaţii, în realitate argumente solide susţinute bibliografic şi cartografic. Apoi, totul se limpezeşte, tema dezvăluind un tablou nebănuit, dar viu, deşi, în multe cazuri, reprezintă un trecut cel puţin centenar.

Totodată, această carte este un imn dedicat divagaţiei savante, marea noastră dragoste, a celor ce iubim istoria Bucureştilor. Amprenta discuţiilor coloc­viale este vizibilă, cu salturi în timp şi spaţiu, cu întreruperi de ritm pentru a trage un fum de ţigară ori pentru a sorbi din cafea, cu incursiuni persuasive în viaţa celor din trecut, nu o dată apelând la surprize genealogice, ascunse inconştient în sertarele memoriei şi aşa mai departe”(Emanuel Bădescu).

Domenico Caselli s-a născut la 31 octombrie 1875, în Bucureşti.

Fiind membru al comunităţii italiene, a fost angajat de Luigi Cazzavillan la Tipografia „Universul“, apoi a devenit ziarist, la acelaşi ziar Universul. În 1920 era membru al Societăţii generale a presei şi a Sindicatului ziariştilor, care se afla sub direcţia lui Constantin Bacalbaşa. Pasionat de trecutul României şi al Bucureştilor (bun prieten cu George Potra, Ary Murnu şi col. Popescu-Lumină), a publicat numeroase lucrări cu caracter istoric.

Cum au fost Bucureştii de odinioară reuneşte file din Gazeta municipală, unde, săptămână de săptămână, „am tipărit atâtea lucruri minunate şi folositoare despre trecutul Bucureştilor” (Domenico Caselli). În 1935, cu ocazia celebrării „LUNEI BUCUREŞTILOR“ (9 mai — 9 iunie 1935), apare volumul care pregăteşte lectorul pentru un periplu aventuros de la „Cetatea Damboviţei“ şi până la Bucureştii din vremea lui Mihai Viteazul. Susţinut de fotografii, picturi sau simboluri, studiul se dovedeşte un preţios document istoric, dar şi imagologic, sociologic.

„Volumul are la bază prima ediţie (Editura Adevărul, 1993), la care s-au îndreptat greşelile tipografice, cu păstrarea copertei, a ilustraţiilor originale şi a particularităţilor stilistice şi ortografice ale epocii.

Actuala ediţie a fost completată cu o postfaţă semnată de fiul dramaturgului, Bogdan Muşatescu, şi o addenda conţinând câteva fragmente din revista cu apariţie unică Pardon, Mersi (publicaţie a Editurii Ars Docendi, Bucureşti, 2002). Revista a fost un altfel de caiet de sală destinat premierei de la Câmpulung a piesei Titanic Vals (Teatrul C. I. Nottara, iulie 2002).

Materialele selectate în addenda includ mărturisirea autorului intitulată „Cum am scris Titanic Vals”, „Date… date de autor”, reproduceri din presa musceleană interbelică (articole politice, reclame, evenimente culturale) şi ale unor cărţi poştale ilustrate (colecţia Gheorghe Chiţa), reprezentând Câmpulungul începutului de secol XX” (Ioan Crăciun).