Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu Muzicieni români, biografii ascunse în arhive, Radio România Cultural, Oaza de muzică, 16 aprilie 2013

O împrejurare deosebită m-a îndreptat spre cartea ce poartă o semnătură aparţinând violonistei Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu. Colegi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, îi cunoşteam activitatea de interpret  şi de cadru didactic la clasele de vioară şi muzică de cameră, precum şi interesul de cercetător concretizat în obţinerea titlului de doctor în muzică. Referinţele bibliografice consultate mi-au indicat câteva volume ce îi poartă semnătura. Primul pe care l-am citit este intitulat Muzicieni români, biografii ascunse în arhive (volumul I ed. ARS DOCENDI, 2011).

Ceea ce spuneam, ca informaţie, despre autoare se potriveşte cu paginile parcurse. Nu ştiam  despre acest subiect,  inclus între filele tipărite, relatări ce rezultă din minuţioase şi interesante cercetări în arhivele CNSAS, arhive ale căror documente sunt, în majoritate, aproape necunoscute până acum. Cuprinsul ne atrage prin faptul că întâlnim câteva nume mari ale muzicii româneşti din a doua jumătate a secolului trecut. Destine  ale unor importante personalităţi, vieţi urmărite cu acribie de către Securitate, în anii fostului regim comunist, sunt elucidate astfel. Mi se pare că ultimii ani de viaţă trăiţi în exil de marele George Enescu, ani reflectaţi şi în aceste dosare de documente, sunt întunecaţi de suferinţă, uitare şi lipsă de preţuire, greu de imaginat concret aşa cum le-a resimţit marele român. Opoziţia faţă de fapte istoriei contemporane fac într-adevăr, din însemnările autoarei, o demonstraţie documentată a reperului moral reprezentat de Mihail Jora la anii maturităţii depline, profund marcate de istoria noastră de după al doilea Război mondial. Cel mai impresionant capitol aparţine “biografiilor paralele” ale existenţei lui Paul Constantinescu, om de mare încărcătură spirituală, vânat  în ultimele trei decenii ale scurtei sale vieţii pentru fapte inexistente şi gânduri nemărturisite ce au atras însă duşmănia politicii comuniste şi securităţii, într-o tragică şi mistuitoare conjunctură. Umbre din amurgul vieţii lui Alfred Alessandrescu, ca şi lupta pentru ieşirea din oprimare a lui George Georgescu ne sunt de asemenea ilustrate prin pătrunderea cercetătoarei în cuprinsul dosarelor de urmărire, pline de incredibile documente care le-au întunecat ultimii ani de viaţă. Deşi am fost oarecum martor al existenţei celor evocaţi în carte, sunt surprins emoţional citind acum aceste însemnări, redactate cu o remarcabilă sensibilitate, cinste şi atitudine morală, în care interpretarea şi comentarea destinelor provoacă reacţii întristătoare, Da, suferinţele au însoţit istoria maeştrilor, muzicieni români ce şi-au servit generos ţara. Darurile lor nu şi-au găsit, la timpul porivit, ecoul meritat. Dimpotrivă, au fost argumente  ale unei nedrepte duşmănii politice, greu de crezut, greu de înţeles. Iată, cât de târziu cunoaştem, tocmai în 2011, când a fost publicată această carte, acest act de curaj şi îndreptare, ce cinsteşte personalitatea autoarei, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, iubitoare de frumos şi adevăr.

Grigore Constantinescu