Sergiu Celibidache – un dirijor in vizorul serviciilor de securitate – articol de Victor Eskenasy
Sergiu Celibidache privit prin Cortina de fier, Ars Docendi, 2012
Intre aparitiile editoriale ale acestui an aniversar, cea mai interesanta mi se pare de departe studiul cercetatoarei Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu. […] Ceea ce a avut autoarea cartii la dispozitie ca documentatie la CNSAS au fost, in esenta – conform surselor citate –, doua dosare microfilmate, provenite din arhivele Serviciului de Informatii Externe (S.I.E.). Primul dosar de urmarire “individuala” a fost deschis la 14 iulie 1955, iar aproape trei ani mai tirziu, in aprilie 1958, devenise atit de “neincapator”, incat se lua hotararea, inregistrata birocratic, de deschidere a unui al doilea dosar. Iar lui Sergiu Celibidache i s-a acordat numele de cod “Kolb”.
Dar dirijorul fusese supravegheat si anterior anului 1955, cand responsabilitatea urmaririi sale a fost “predata” (nimic “nedumeritor” in denumirea raportului de sinteza citat de Voicu-Arnautoiu; p. 17), se pare, Serviciului de Informatii Externe. Celibidache fusese “in studiu” inca din 1951, cand de el se ocupa atat Serviciul al II-lea de Contraspionaj, Biroul Germania, cat si “Directia Generala a Securitatii Statului a Regiunii Bacau”! […]
Despre Celibidache nu ni se spune daca si cand i-au fost inchise toate dosarele. Unul din ele, cel deschis de Directia I, cu numarul 269, a fost inchis si predat la arhiva in 1958, pe motiv ca la acea data era “lipsit de posibilitati informative” si ca nu avea “legaturi cu varfurile emigratiei reactionare”. Dar urmarirea a continuat in mod evident si este pacat ca autoarea nu spune nimic de eventualele rapoarte mai tarzii despre “dragostea” constanta pe care i-au purtat-o dirijorii Filarmonicii bucurestene in anii ‘60-’80, ei insisi in relatii cu Securitatea, cum apar Mircea Basarab si Mihai Brediceanu. […]
