Prin Câmpulung şi pe muscelele lui, album monografic – articol de Radu Sorin Dănuţ
Prin Câmpulung şi pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ştefănescu, Ars Docendi, 2012
Fotografia este un produs (tehnic şi artistic) şi un martor (tăcut) al memoriei, înţeles ca un produs socio-cultural. Trecutul ca o metaforă a memoriei a fost, de-a lungul timpului, bine preţuit, mai ales în ştiinţele socio-umane ale secolului al XIX-lea. De altfel, trei domenii apar în ştiinţele socioumane, toate utilizând fotografia (imaginea) ca „instrument de lucru”: fotografia documentară, fotojurnalismul şi sociologia vizuală. Deşi toate au o istorie diferită şi o uzanţă distinctă, toate au în centrul său „un context social particular”. […]
Despre Câmpulung s-a scris foarte mult şi, probabil, mulţi cercetători şi-au îndreptat cu interes şi pasiune preocupările ştiinţifice asupra acestei străvechi aşezări româneşti. Are, probabil, cele mai multe monografii (sociologice) după Bucureşti. Editura „Ars Docendi” a Universităţii din Bucureşti are o serie de titluri din colecţia Câmpulung Muscel (peste 40). Editura revine cu un nou album (2012), semnat de fotograful Nicolae Th. Ştefănescu, volum îngrijit de Adrian Săvoiu, Gheorghe Chiţa şi Ioan Crăciun. […]
În anul 1946, Academia Română primeşte de la un anume Nicolae Th. Ştefănescu cinci albume cu peste 700 de fotografii sepia, având ca subiect Câmpulungul şi împrejurimile sale, din perioada interbelică. Misteriosul călător, posesor al unui aparat, marca Kodak, avea ochiul proaspăt al străinului. […]
Adrian Săvoiu, Gheorghe Chiţa şi Ioan Crăciun reunesc imaginile în cinci părţi ale albumului care poartă acelaşi nume ca lucrarea din ’46, o modalitate de recuperare a memoriei colective şi un demers antropologic. Volumul apare cu sprijinul Primăriei Câmpulung, al firmei S.C. Pristavu SRL şi al Asociaţiei Culturale Pardon, Mersi. Albumul I se deschide cu idei ale lui Nicolae Th. Ştefănescu, din care am selectat următoarele: „rar găseşti oraş unde pieptul respiră mai în voie, unde ochiul e mai desfătat, iar mintea mai mulţumită de ceea ce întâlneşte la fiecare pas”; „după ce ploaia a spălat cerul… laşi privirea să alunece pe muscele… mulţumirea pătrunde întreaga fiinţă”. […]
Albumulul poate fi considerat un inventar al manifestărilor socio-culturale, al vieţii rural-urbane de care ochiul fotografului se va îndrăgosti iremediabil: „cum te legi cu pământul pe care te-ai născut, cu oamenii lui, cum îţi cântă povestea lor având în faţa ta mărturia vie, nu litera cărţii sau a hrisovului…”
