[…] Caragiale este unul din scriitorii mei favoriti, insa nu am reusit sa rup la timp bariera ideilor inoculate in scoala cu privire la el si opera lui. Dramaturgul republican convins, criticul burgheziei corupte, opozantul regalitatii, etc. sunt tipare pe care, din pacate, inca le gasim prin cartile de comentarii.
Caragiale a trait in Bucuresti o buna perioada. Aici a lucrat, aici s-a intalnit cu alte personalitati ale vremii, aici a suferit, aici s-a bucurat. A incercat sa fie afacerist si patron, a avut dispute, a asistat la dezvoltarea fara precedent Capitalei – interventiile majore din finalul secolului 19. A transpus apoi atmosfera in opera lui. Dan Rosca face, asadar, un lucru extraordinar: poposeste prin aceleasi locuri pe unde a trecut scriitorul si explica ce s-a intamplat cu ele de-a lungul timpului. […]
Aici ma voi opri cu dezvaluirea opririlor din calatoria lui Dan Rosca pe urmele lui Caragiale. Vedeti in carte prin ce alte locuri bucurestene, dar si din tara, a mai fost Caragiale. Sa trecem la concluzii.
Cel mai important la aceasta carte mi se pare faptul ca il coboara pe Caragiale de pe solcul de “dramaturg suprem” si il aduce in randul nostru, pentru a putea sa-l privim ca pe un om obisnuit, cu bune si rele – un om genial, dar adesea incomod. “Prin Bucurestii lui Caragiale” nu este o carte de comentarii elogioase din care sa invatam pentru Bacalaureat, este o incursiune in societatea bucuresteana din timpul domniei lui Carol I, este o punte de legatura cu o generatie disparuta cu care noi, oamenii mileniului III, am pierdut orice conexiune.
Constatam cu uimire ca locurile prin care trece Mitica, barurile prin care umbla Amicul X sau drumul lui Jupan Dumitrache sunt cat se poate de reale si avem sansa sa ne reconectam. Cu totii am iesit prin centrul vechi. Si Caragiale. Cu totii am ajuns prin Gara de Nord. Si Caragiale. Cu totii am umblat pe la Universitate. Si Caragiale. Pe la Piata Revolutiei, la fel. Prin Cismigiu, nu mai vorbesc.
Din pacate, traditia bucuresteana a fost dintotdeauna raderea trecutului pentru a construi altceva. Multe din locurile descrise de Caragiale nu mai exista, insa mai sunt cateva care dainuie si astazi si merita marcate ca atare pe harta. Autoritatile nu se sinchisesc insa sa faca asa ceva, lasand tot in sarcina lui Nenea Iancu sa promoveze unele obiective din Capitala. […]
