Cine şi cum poate să scrie astăzi (despre) epistola amoroasă?
articol de Delia Ungureanu
Scrisoarea de iubire, dragoste, amor, Ars Docendi, 2009
Mărturisesc de la început faptul că am (ne)şansa de a-i cunoaşte pe mulţi dintre membrii grupului Erotographos 50 + 1, în calitate de foşti sau actuali studenţi ori de foşti colegi de generaţie şi nu numai. Este o şansă faptul că am aflat despre acest volum încă din faza de proiect, de la doamna profesoară Antoaneta Tănăsescu, al cărei entuziasm m-a făcut să aştept cartea cel puţin intrigată. […]
O temă extrem de generoasă şi de ofertantă precum scrisoarea de iubire, dragoste, amor, tratată din perspective multiple, prea diverse, de specialişti şi începători deopotrivă (aceştia din urmă de valori la fel de diferite), în absenţa unei coloane structurante a volumului, care să îi dea coeziunea necesară unei abordări tematice, riscă să submineze un proiect altfel plin de entuziasmul specific oricărui început.
Ceea ce ar fi putut fi un volum tematic actual, gîndit metodic şi tratat coeziv de un număr mai restrîns de autori, devine un volum mult prea eterogen pentru a convinge pînă la capăt. Din păcate, eterogenitatea este unul dintre… păcatele şi nu plusurile acestui volum dedicat unei teme atît de vechi şi (probabil) veşnic intrigante precum amorul, iubirea ori dragostea. […]
Capitolul al şaptelea, cel de încheiere, „Ceea ce e important e invizibil pentru ochi“, îi aparţine Antoanetei Tănăsescu. Aici aflăm unele explicaţii privind alcătuirea eterogenă a volumului: „Pentru că Scrisoarea de iubire, dragoste, amor nu e o sumă de cărţi, oameni şi ani, ci, mai degrabă, o stare de spirit greu de «tradus». Am găsit, oare, cuvintele?“. Scrisoarea de dragoste este „semnul unui mod de a gîndi, deci de a scrie, prin care o epocă se defineşte. Ea este un elocvent autoportret al clipelor timpului“. […]
