Universitatea din Bucuresti
Header

Prezentări volume – Monumente istorice ale României II

februarie 11th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume – Monumente istorice ale României II)

Scopul albumului de faţă este de a arăta, prin vederi generale şi speciale, cele mai însemnate localităţi devenite istorice prin evenimente de mărire şi prin lupte pentru existenţa poporului român.

Pentru a săvârşi o asemenea lucrare, am început a fotografia mai întâi monumentele din judeţele Argeş şi Muscel, având intenţiunea de a urma pe rând cu toate judeţele ţării, dacă vom fi încurajaţi de publicul cititor, doritor de a cunoaşte istoria şi iubitor de mărirea şi fala neamului românesc. Prin cele 60 de vederi ale celor mai însemnate monumente şi locuri istorice pe care le dăm aici, fotografiate după natură, voim să deşteptăm interesul pentru tot ceea ce a produs naţiunea română în decursul veacurilor trecute: aceasta pentru a arăta valoarea noastră etnografică şi a cultiva mai cu seamă în noile generaţiuni iubirea de ţară, punându-ne în legătură cu trecutul glorios prin înfăţi­şarea diferitelor monumente vechi, urme neşterse ale virtuţilor umane şi religioase, şi ale vitejiei strămoşilor noştri, care, prin credinţa lor nestră­mutată în Dumnezeu, prin devotamentul lor către ţară, au putut să lupte în vremurile de restrişte împotriva tuturor năvălirilor barbare, pentru păstrarea religiunei, pavăza cea mai puternică care ne-a ocrotit limba şi naţionalitatea.

În toate ţările civilizate monumentele istorice sunt obiectul celor mai călduroase îngrijiri din partea cetăţenilor. Statele străine cheltuiesc, pentru păstrarea lor, sume însemnate, chiar state mai mici decât al nostru au cheltuit sute de mii de lei pentru fotografierea şi reproducerea acestor vestigii sfinte ale neamului lor.

Subsemnatul, văzând marea părăsire în care sunt lăsate la noi atâtea monumente istorice, locuri glorioase, cetăţi domneşti, biserici şi cruci ridicate pe vremuri în amintirea învingerilor repurtate de români împotriva duşmanilor ţării, fapte nepieritoare ale vitejiei strămoşilor noştri, am luat hotărârea să fotografiez toate aceste clădiri naţionale, pe judeţe, alcătuind pentru fiecare judeţ câte un album bogat, lucrat în fotogravură, şi dând în josul fiecărui monument legenda sa, după notiţele culese de la arheologii noştri.

Piedici însemnate ni s-au prezentat la culegerea icoanelor cuprinse în această carte, căci se cer cheltuieli, mijloace de transportat aparatele în tot locul, vreme îndelungată, muncă neobosită şi alte sacrificii. Credem însă că tot românul care are conştiinţa numelui ce poartă, care nădăj­duieşte într-un viitor mare şi slăvit şi care doreşte să lase urmaşilor săi o moştenire scumpă şi nepieritoare, se va grăbi, oricare ar fi sacrificiul ce i-ar impune acesta, să aibă în casa sa, pe masă, acest odor nepreţuit, icoana vie a istoriei naţionale, pentru a face calda şi durabila educaţiune patriotică a copiilor, în a căror minte şi inimă fragedă întipări-se-vor adânc şi nepieritor chipurile şi scenele ce amintesc marea individualitate a neamului nostru.

Românii dar nu se vor lăsa mai prejos decât alte neamuri pe calea aceasta, iar încurajarea ce-mi vor da procurându-şi fiecare o asemenea lucrare mă va obliga să urmez cu toată energia şi entuziasmul de care sunt încălzit, pentru a ajunge să strâng într-un album imens toată istoria, văzută în imagini, a neamului românesc.

Extras din Prefaţa semnată de Ioan Niculescu
Preşedintele Societăţii Industriale „Curtea de Argeş”

Dezvăluirile doamnei Raluca Voicu-Arnăuţoiu cu privire la dosarele de urmărire de către Securitate a unor importanţi
muzicieni români aparţinând generaţiei lui George Enescu şi celor imediat următoare lui vor stârni, fără îndoială, revelaţii, dar şi prilejuri de meditaţie amară.

În cazul lui Enescu, de exemplu, este teribil de trist să afli, după atâta timp, că Romeo Drăghici – cel care a fost multă
vreme administratorul Muzeului „George Enescu“ după moartea maestrului, fiind considerat omul de mare încredere al lui şi al Marucăi Cantacuzino – a făcut, de fapt, un joc dublu, informând atât familia Enescu, cât şi Securitatea despre toate mişcările pe care le făcea. Dar poate chiar la ordinul acesteia din urmă acţiona. Câţi români cu nume de prestigiu n-au acceptat, în această teribilă perioadă, pentru nişte avantaje personale, să fie duplicitari, faptele lor având consecinţe nefaste asupra celor apropiaţi?

După ce am citit materialul expus cu migală în această  carte de doamna Raluca Voicu-Arnăuţoiu, stau să mă întreb:
când era mai bine pentru un om, slujitor al culturii înalte, al muzicii culte? ATUNCI, pe vremea dictaturilor, a celei comuniste în special, când urmăririle secrete şi persecuţiile le confereau unor intelectuali nimbul, aura unor eroi, uneori a unor martiri, victime ale regimului? Să nu uitam rolul pe care l-a jucat atunci Europa Liberă mai ales (dar şi Radio Londra sau Vocea Americii) în apărarea unor asemenea cazuri. Să ne amintim cu adâncă recunoştinţă de Monica Lovinescu şi de Virgil Ierunca,  ce au întreţinut această atitudine de sprijinire a valorilor neoficiale, persecutate, din domeniul culturii româneşti. Şi apoi să ne reamintim faptul că regimul comunist „pompa“ mulţi bani în direcţia artelor. Pe vremea aceea, Cultura era un lux necesar. Avea şi funcţia unei portavoci a regimului. Mulţi artişti şi oameni de cultură care au ştiut să facă unele compromisuri, măcar din când în când, sau să le fenteze cu abilitate, au dus-o foarte bine pe vremea comuniştilor. Oamenii de cultură polonezi au reuşit chiar să oblige regimul să le finanţeze proiectele, fără a face vreun rabat de ordin politic şi estetic.

Sau ACUM, pe timpul democraţiei capitaliste, când, fiind om de cultură, eşti liber să faci ce vrei, fără nicio îngrădire?
Dar, în schimb, ai căpătat statutul de mare NIMENI, producător de inutilităţi, victimă anonimă a societăţii şi mentalităţii de consum. Producţiile artistice elevate sunt difuzate, cu excepţia festivalului „George Enescu“, în  ghetouri, în „găuri de şobolani“, nefiind producătoare de rating. Doar reprezentanţii sportului şi ai subculturii, în culorile cele mai stridente ale vulgarităţii, mai au căutare în mass-media vizuală şi scrisă.

Octavian Nemescu

Prezentări volume: Ghid practic de cercetare in vitro

februarie 8th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Ghid practic de cercetare in vitro)

Biocompatibilitatea reflectă interacţia dintre un dispozitiv medical şi ţesuturile şi sistemele fiziologice ale pacienţilor trataţi cu acest dispozitiv. Acest termen a fost menţionat pentru prima datǎ în 1970 de cǎtre Hegyeli în cadrul unei comunicǎri la American Chemical Society Annual Meeting şi de Homsy şi colaboratorii, într-un articol publicat în J. Macromol. Sci. Chem. (A4, 3, 615, 1970). Ulterior, numeroase studii ce au vizat elaborarea de noi biomateriale au contribuit la dezvoltarea ştiinţei materialelor şi aprofundarea investigaţiilor privind interacţiile biomaterial – organism uman.

Biocompatibilitatea in vivo este corelatǎ cu apariţia unui rǎspuns imun slab al organismului la contactul cu un anumit biomaterial. Deoarece homeostazia rǎspunsului imun şi mecanismele de reparare ale organismului sunt procese deosebit de complexe, aprecierea biocompatibilitǎţii unui material ar trebui să se realizeze prin studii extrem de laborioase care sǎ presupunǎ investigaţii pe animale înainte de tentativele clinice – strict monitorizate. Presiunile create de companiile producǎtoare în vederea lansǎrii pe piaţǎ a unui dispozitiv medical au condus la realizarea unei baterii de teste in vitro, descrise în ISO 10993 (sau alte standarde similare) pentru validarea biocompatibilitǎţii. Totuşi, aceste teste in vitro constituie numai prima etapǎ în cadrul unui proces complex de evaluare a biocompatibilităţii, fiind urmate de testele pe animale şi, în final, de studii clinice care pot stabili dacǎ unele materiale sunt biocompatibile pentru a fi incluse în consti­tuţia unor implanturi sau dispozitive de eliberare a medicamentelor.

În studiile de inginerie tisulară, biocompatibilitatea unei structuri «scaffold» sau matrice se referǎ la capacitatea ei de a fi suport pentru cul­tivarea celulelor, de a permite realizarea unei activitǎţi celulare adecvate, incluzând funcţionarea sistemelor de semnalizare molecularǎ şi mecanicǎ pentru a permite o regenerare optimǎ a ţesutului fǎrǎ a dezvolta efecte nocive asupra celulelor sau a induce rǎspunsuri locale sau sistemice, nedorite, într-un eventual organism gazdǎ.

Dezvoltarea studiilor de evaluare in vitro a biocompatibilităţii repre­zintǎ şi o alternativǎ de diminuare a numǎrului de animale sacrificate în testele de toxicitate – ca rǎspuns al cerinţelor UE, prin aşa numita regulǎ a celor 3 R în cercetarea biomedicalǎ: «Reduction – Replacement Refinement».

În prezent, suntem martorii unei cereri crescânde a implanturilor dife­ritelor ţesuturi şi dezvoltării continue a studiilor privind culturile celulare ca instrumente utile de investigare a biocompatibilităţii materialelor implan­tabile. În acest context, ghidul de faţă este concentrat pe progresul cerce­tărilor in vitro privind interacţiile material – celule (fibroblaste gingivale, osteoblaste). În plus, sunt prezentate protocoale experimentale dezvoltate şi rezultate obţinute în cadrul proiectului de cercetare CNCSIS 1019/2006, ce a avut drept obiectiv realizarea unor studii complexe privind interacţia fibro­blastelor gingivale cu materialele dentare în vederea stabilirii unor standarde de evaluare biologică. În aceste studii, parametrii care indică gradul de biocompatibilitate nu sunt reprezentaţi doar de testele clasice de morfologie celulară şi viabilitate, ci şi de componentele unei aşa numite reacţii în lanţ, generate de material, cu consecinţe asupra comportamentului celular. Această reacţie în lanţ implică fibronectina (cea mai reprezentativă moleculă de ade­ziune din MEC), β1 integrine (receptori transmembranari care leagă de molecule din MEC) şi proteine intracelulare (componente ale citosche­letului), şi este mediată prin intermediul MEC, a cărei structură şi organizare pot fi influenţate prin modificarea caracteristicilor suprafeţei materialului.

Prezentări volume: Informatizarea structurilor infodocumentare

februarie 6th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Informatizarea structurilor infodocumentare)

În secolul XXI informarea şi documentarea au devenit com­ponente deja obişnuite ale vieţii cotidiene. Fie că informarea este asigurată de mass-media prin formule cunoscute (televiziune, radio, jurnale etc.) fie că este furnizată de structuri dedicate (biblioteci, centre de informare etc.), la baza proceselor de colectare, organizare şi diseminare a informaţiei se află, într-o formă sau alta, elemente ale tehnologiei informaţiei şi comunicării.

Experienţa a dovedit că informarea, documentarea, comunicarea lipsite de suportul informatic nu mai pot fi eficiente. Această realitate s-a reflectat în procedurile adoptate de marii furnizori de servicii de informare şi difuzare a informaţiei încă din a doua parte a secolului XX.

Efectul direct a fost informatizarea bibliotecilor şi a centrelor de informare documentară, crearea bazelor de date, furnizarea serviciilor de informare prin intermediul canalelor de comunicaţie moderne (Internet, satelit etc.) în forme asistate de calculator.

Cartea prezintă în principal modul în care tehnologiile infor­maţiei sunt utilizate în informatizarea structurilor infodocumentare, cu accent asupra bibliotecilor.

Aceast volum reia câteva principii şi proceduri prezentate într-o lucrare anterioară – „Informatizarea bibliotecilor”[1] – întrucât acestea au rămas valabile şi în prezent, iar în ultimii 5 ani nu s-au semnalat modificări esenţiale în abordarea informatizării bibliotecilor.

Tendinţele noi, în special orientarea către reţele de biblioteci în care comunicarea şi serviciile sunt bazate pe facilităţile oferite de Internet, precum şi noile concepte în abordarea „bibliotecii virtuale” sunt ilustrate prin prezentarea câtorva proiecte de cercetare realizate de colective de cercetători din universităţi şi biblioteci din România.

Prezentarea detaliată a etapei de realizare a unui proiect de cercetare (proiectul NUSIDOC) a încercat să răspundă într-o oarecare măsură interesului crescând al comunităţii de cercetare şi de bibliotecari pentru elaborarea de proiecte viabile, capabile de a fi finanţate din diferite surse (programe naţionale, programe lansate de Uniunea Europeană, de Banca Mondială etc.).

Cartea se adresează în principal specialiştilor în ştiinţele informării şi comunicării, informaticientilor care sunt implicaţi sau doresc să se implice în domeniu, precum şi studenţilor masteranzi şi doctoranzilor care vor să aprofundeze cunoştiinţele legate de apli­carea noilor tehnologii în structurile infodocumentare.

Lucrarea se bazează pe experienţa autorului în implementarea unor astfel de sisteme dar şi în elaborarea şi conducerea de proiecte de cercetare în domeniu.

 

Prezentări volume: Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga

ianuarie 25th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga)

Volumul Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga a fost scris cu gândul mărturisit şi evident de a repune în drepturi respectul şi datoria faţă de aceste personalităţi, făuritori de istorie, profesorul Nicolae Isar readucând în actualitate modelul şi fapta a cinci mari oameni din istoria noastră modernă, prin a urmări şi a judeca felul în care i-a văzut şi i-a apreciat Nicolae Iorga. Autorul lucrării de faţă nu a gândit şi nu şi-a propus să repete aprecierile şi judecăţile savantului, ci s-a străduit să pătrundă în intimitatea gândirii şi resorturilor percepţiei acestuia despre cele cinci figuri istorice. Istoricul Nicolae Isar are capacitatea de a sesiza nuanţele şi sensurile pe care Iorga le-a utilizat în creionarea magistrală a ceea ce au fost, au lucrat şi au realizat Gheorghe Lazăr, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu, fără să ezite în  a-şi etala propria opinie despre aceştia.

Prezentări volume: Câmpulungul în mărturiile vremii

ianuarie 25th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Câmpulungul în mărturiile vremii)

În acest volum, autorul reuneşte, pentru prima dată, cele mai importante mărturii despre Câmpulung-Muscel, conturând o imagine vie şi complexă a oraşului, de-a lungul a trei veacuri şi jumătate. Bogaţia informaţiilor, diversitatea unghiurilor de vedere, talentul de narator al multor călători prin aceste locuri, minuţiozitatea descrierilor, ochiul proaspăt al strainului care observă anumite realităţi, fac din aceste însemnări un document indispensabil cercetătorului, dar în acelaşi timp o lectură agreabilă cititorului interesat de acest spaţiu.

Volumul prezintă texte de mare valoare, ţinând cont de vechimea lor, aşa cum sunt  notele de călătorie ale germanilor Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstädt din secolul al XIV-lea sau primele descrieri detaliate ale oraşului şi monumentelor lui religioase aparţinând unor înalţi prelaţi, care au trecut prin Câmpulung în veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea. De asemenea apar şi primele mărturii cuprinzătoare despre Câmpulung ale unor români, scrieri în manieră pronuntat romantică, atât de caracteristică epocii în care au fost scrise (mijlocul secolului al XIX-lea) cum sunt însemnările de călătorie ale lui Alexandru Pelimon şi, mai ales, monografia lui C. D. Aricescu, prima lucrare despre un oraş din Ţările Române.

Alcătuirea acestei crestomaţii a presupus o îndelungată acti­vitate de cercetare şi de identificare a surselor, prin consultarea unui vast mate­rial bibliografic şi a unor ediţii rare din colecţiile Bibliotecii Academiei Române. Unele fragmente referitoare la Câmpulung, redactate de autori străini, au fost traduse acum pentru prima oara în limba română. E cazul textelor din Istoria Daciei Transalpine de Franz Joseph Sulzer, România de Jean A. Vaillant, Căruţa de Stanislas Bellanger, Ţările de frontieră dintre creştini şi turci de J. H. Skene, Pelerinii Orientului, scrisori artistice şi istorice de Felix Pigeory, Cărări neumblate din România de Mrs [Mary Adelaide] Walker. O contribuţie însemnată au avut cei care s-au îngrijit de tradu­cerea fragmentelor referitoare la Câmpulung din aceste cărţi: prof. Monica Dan (limba franceză), prof. Paula Malancu (limba engleză), prof. Sigrid Pinter (limba germană). Prof. dr. Gheorghe Pârnuţă a transcris cu litere latine textul chirilic din Istoria Câmpulungului de C. D. Aricescu, precum şi cel în alfabet de tranziţie din O viatorie în cele şaptesprezece districte ale României de Théodore Margot, făcând posibilă reintrarea acestor lucrări în circuitul public.

Bogatul material ilustrativ din finalul cărţii s-a realizat şi prin aportul Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi (director Octavian Ion Penda, muzeograf Ion Ciortan), care ne-a pus la dispoziţie vechi hărţi unde apare consemnat Câmpulungul. De asemenea, trebuie evidenţiată directa impli­care a editorului Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi, în realizarea acestui proiect de reconstituire, prin text şi imagine, a chipului unuia dintre cele mai vechi oraşe româneşti. O menţiune specială se cuvine Primăriei Câmpulung-Muscel şi Consiliului Municipal, care au sprijinit financiar apariţia acestui volum.

Prezentări volume: Melodii compuse în temniţele Aiudului

ianuarie 25th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Melodii compuse în temniţele Aiudului)

Melodiile cuprinse în volumul intitulat Melodii compuse în temniţele Aiudului au fost compuse în gând de Harry Brauner în timpul detenţiei la Aiud şi au fost puse pe note în timpul domiciliului obligatoriu. Condamnat în lotul Pătrăşcanu, pedeapsa lui fiind cea mai grea posibilă şi anume aceea de a locui singur în celulă şi de a nu schimba o vorbă cu nimeni, îşi continuă activitatea artistică compunând în gând melodii şi dictându-le în „Morse” prin bătăi în zid. Ele au fost publicate pentru prima dată, la Editura Ars Docendi în 1999, în ediţie bibliofilă prin facsimilare, utilizându-se manuscrisele olografe ale autorului. Versurile melodiilor aparţin unor cunoscuţi poeţi români, precum Mihai Eminescu, Şt. O. Iosif, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Elena Farago şi Nichifor Crainic. Apariţia acestui volum vine să omagieze o parte din contribuţia lui Harry Brauner la valorificarea patrimoniului imaterial naţional.