,,Cuvântul-cheie cu valoare ordonatoare a întregului nostru demers non-imaginar, de tip dialog, cu profesorul cel mai drag mie este cel de RECUNOŞTINŢĂ.
Recunoştinţa este o valoare UMANĂ, cu mare putere socială şi individuală. Adesea este uitată sau venită prea târziu din partea comunităţii, colegilor, studenţilor, doctoranzilor şi, uneori, chiar a prietenilor.
Pentru noi, recunoştinţa ia forma unei împărtăşiri cognitiv-emoţionale şi spirituale, meritate, probate şi afirmate în timp. (…)
Rugăm cititorii prezentului volum să vadă în acest mesaj un modest răspuns la meritatele virtuţi înălţătoare ale cunoaşterii, ştiinţei şi artei profesorale ce-l definesc pe prof. Dan Potolea. Pe toate acestea le găsim probate în timp cu fapte bune, venind din nesecatul izvor de înţelepciune, cumpătare, tărie de caracter şi forţă reflexivă, apărute inspirat  în momente mai grele sau de cumpănă, în luarea unor decizii drepte şi non-partizane.” (Prof. univ. emerit dr. Ioan Neacşu)