Născut la Băile Siriu, judeţul Buzău (1933), Dr. G. Dihoru a răzbit greu în viaţă şi în carieră, bazându-se exclusiv pe munca cinstită, dusă adesea până la sacrificiu şi acompaniată deseori de lipsuri. După absolvirea Facultăţii de Biologie Bucureşti (1958), a început cercetarea plantelor sălbatice, multe cunoscute din copilărie, la Institutul de Biologie al Academiei Române, de unde a ieşit la pensie (2004) ca Cercetător Ştiinţific Principal gradul I. Este doctor în Ştiinţe Biologice. (1969)

[…] A publicat peste 260 de lucrări ştiinţifice, inclusiv câteva cărţi, pentru una (Învelişul vegetal din Muntele Siriu) fiind răsplătit cu Premiul Academiei Române (1975). A colaborat activ la cercetarea vegetaţiei în staţionar (Babadag) şi la campania ,,Flora Carpaţilor”, în ţară şi în străinătate, a fost consultant pentru România la Flora Europaea şi expert la Consiliul Europei pentru Plantele Periclitate, fapt care l-a impus responsabil (şi în prezent) pentru România la Atlas Florae Europaeae (Helsinki) şi colaborator la voluminoasa Carte Roşie a plantelor din România (2009), apreciată şi aceasta cu Premiul Academiei (2011).

În ultima perioadă de activitate a cercetat Briofitele, redactând cartea aceasta, Brioflora Dobrogei (1996), Familia Brachytheciaceae şi Lista Briofitelor din România (inclusiv a sinonimelor), şi a valorificat informaţiile sale ştiinţifice în calitate de conducător de doctoranzi botanişti la Universitatea din Bucureşti, unde a predat zece ani mai multe cursuri, între care Fitocenologia şi Plantele utile, ca profesor universitar asociat. Recent, a definitivat unele manuscrise, între care şi Tracheoflora Judeţului Buzău. (2015).