Lucrarea are ca obiect de studiu prezenţa anglicismelor în două limbi de origine romanică. Fără a-şi fi propus să epuizeze acest subiect extrem de vast şi de controversat, care vizează două universuri culturale distincte şi complexe în pofida asemănării dintre cele două limbi, cercetarea urmăreşte, din perspectivă sincronică, anglicismele din presa scrisă românească şi italiană şi problemelele puse de asimilarea şi adaptarea acestora.

Motivarea investigaţiei este una complexă. Problematica neologismelor (cu precădere a celor de origine engleză), a ritmului sau a numărului mare de împrumuturi, precum şi a calcurilor după model englezesc nu constituie o noutate absolută, de vreme ce a reprezentat (şi încă mai reprezintă) un subiect tratat de cercetători consacraţi, români şi italieni deopotrivă.  (…)

Alegerea prezentului subiect a fost determinată de mai mulţi factori, printre care dorinţa de a cerceta recentul fenomen al globalizării lingvistice şi, totodată, procesul de asimilare a anglicismelor.

Considerăm că domeniul ales este de interes general, în contextul economic, social şi politic mondial, caracterizat prin dominaţia englezei. Globalizarea prin intermediul acestei limbi justifică „invazia” de neologisme de origine engleză din prezent. Termenii englezeşti par să „acapareze” toate domeniile de activitate, iar acest lucru se datorează, în mare parte, numărului în creştere de cunoscători şi vorbitori ai acestui idiom, care împrumută cuvinte de origine engleză în scopul facilitării şi fluidizării procesului comunicativ.

Un alt considerent care a determinat selectarea şi analizarea unitǎţilor lexicale englezeşti a fost frecvenţa lor la nivelul vocabularului uzual (mediu), explicabilă prin prestigiul unora dintre ele, căpătat într-un timp relativ scurt.

Aspectul teoretico-ştiinţific al tezei este susţinut de parcurgerea studiilor lingvistice şi a surselor lexicografice indicate. Dacǎ acest segment al lexicului prezintă un mare interes pentru lingvistica românească, acelaşi lucru poate fi afirmat şi în legǎtură cu cea italiană, însă, în ultimul caz, preocuparea este mult mai recentă (cam de prin anii ’80). Lucrarea se raportează la o bibliografie (românească şi strǎină) a unui domeniu interdisciplinar şi mereu de actualitate (aşa cum este vocabularul) şi vizează atât analiza limbii române, cât şi pe cea a limbii italiene. (…)

Fragmente din Argument