„Între 22 februarie 1903 şi 4 noiembrie 1970 a trăit, pe meleagurile noastre, un personaj scânteietor, mânuitor al limbii române cum puţini s-au aflat în acest de curând apus veac. A fost aplaudat dincolo şi dincoace de rampă. A fost criticat (de obicei pe nedrept) pentru ceea ce aducea pe scenă şi pentru cum era în viaţă. Zâmbitor sau melancolic, foc de artificii ori fiinţă reflexivă, el a colorat existenţa contemporanilor săi, le-a îmbogăţit-o cu umorul său timp de câteva decenii şi ne-a lăsat nouă, celor ce-i urmăm şi ce-i vom urma, darul unor piese, tristeţea unor versuri, paradoxuri hazlii, vorbe cu miez acid învelite în zâmbet şi multe, multe altele. S-a născut în Câmpulung-Muscel, spaţiu şi peisaj spre care mereu se întoarce, din care, ades, şi-a tras seva şi inspiraţia. Numele său de afiş teatral, pe coperte de carte, în josul articolelor, sub titlul poeziilor a fost TUDOR MUŞATESCU.“

(Extras din Prefaţa la Doresc ca micili mele rânduleţe…, semnată de Florica Ichim, Editura Coresi, 2003)

Cu toate că mai spre bătrâneţe, la fiecare aniversare, îşi ura singur
„Mulţi ani înapoi, să-mi dea Dumnezeu!“,
noi îi urăm astăzi şi îi vom ura totdeauna
Mulţi ani… înainte!

Editura Ars Docendi-Universitatea din Bucureşti