Universitatea din Bucuresti
Header

Vedere de pe Dealul Olarilor, vol II, Gheorghe Păun

mai 11th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 - (Comentariile sunt închise pentru Vedere de pe Dealul Olarilor, vol II, Gheorghe Păun)

Este un volum secund, imitația (meritau puse ghilimele, dar începe să semene a exces, o să se spună că e și o aluzie…) celui dintâi, apărut în 2014: același număr de pagini, că tot la 77 de vederi m-am odihnit și atunci, același format, până și coperta e aceeași, dar de altă culoare […].
Evident, și stilul este același: în joacă, despre lucruri, de cele mai multe ori, serioase. Recitiţi prefaţa la primul teanc de vederi de pe Dealul Olarilor, inclusiv paranteza care tocmai urmează, reluată din acea prefaţă. (Cum se obişnuieşte în presă, ,,aceste texte trebuie considerate pamflete şi tratate ca atare”.) Cordial, dar şi cu ghimpi, pentru că multe lucruri sunt de dezumflat în jur, oferindu-se deopotrivă zâmbetului amar şi celui băşcălios, agresându-ne, dinspre ecranele de toate mărimile, dinspre politicienii de toate nivelurile, de la ,,ai noştri” până la bruxellezi şi mai departe. Castigat ridendo mores, ne facem adesea curaj, pe latineşte… Cam asta vor şi vederile de pe DO: să râdem. Terapie a ulcerului prin umor şi măcar conştientizarea faptului că… sunt caraghioşi. Nu spun cine sunt caraghioşii, îi găsiţi în carte.

Autorul

Simbolistica miturilor în proza lui Cinghiz Aitmatov, Marta-Teodora Boboc

mai 5th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Simbolistica miturilor în proza lui Cinghiz Aitmatov, Marta-Teodora Boboc)

Lucrarea de faţă prezintă, într-o manieră riguros-ştiinţifică, însă nu lipsită de amprenta personală, particularităţile creaţiei literare a lui Cinghiz Aitmatov, oprindu-se în plan structural cu precădere asupra sferei româneşti, iar din punct de vedere tematic – asupra reflectării mitului în operele sale. Motivaţia opţiunii în favoarea unui atare subiect rezidă într-o dublă configuraţie – pe de o parte, în aspiraţia de a aborda o personalitate al cărei profil artistic nu a fost încă analizat exhaustiv în spaţiul românesc, iar pe de altă parte – în intenţia de a sublinia actualitatea şi validitatea perpetuă a principiilor existenţiale dezvăluite în ansamblul beletristic aitmatovian. […]

Fundamentată teoretic şi argumentată practic deopotrivă, lucrarea noastră se adresează tuturor celor pentru care studiul literaturii constituie o prioritate, fiind dedicată în special cititorilor dornici să intre în contact cu proza aitmatoviană. Totodată, sperăm ca această carte să se dovedească utilă şi specialiştilor în domeniu, prin potenţialul său de a deschide noi orizonturi în elaborarea unor cercetări ulterioare.

Autoarea

 

Psihosociologice: panseuri, panseluțe și scaieți, Septimiu Chelcea

mai 3rd, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2016 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Psihosociologice: panseuri, panseluțe și scaieți, Septimiu Chelcea)

Septimiu Chelcea (n.1940) este profesor onorific la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială (Universitatea din Bucureşti). În 2004 a primit Premiul ,,Opera Omnia” pentru întreaga activitate de cercetare ştiinţifică.

 

În prima parte a plachetei, ,,Imagini în sepia”, am adunat frânturile de gândire psihosociologică, îndemnurile spre omenie şi jocurile de cuvinte nevinovate pe care le-am răsleţit prin reviste şi prin cărţile pe care le-am publicat înainte de Decembrie ’89. Mi-am spus că tinerii intelectuali de azi, mai ales studenţii din facultăţile cu profil umanist, cei care mai cred că lumea se poate schimba în bine prin forţa ideilor, ar putea găsi în visările mele din trecut un punct de reazem pentru idealurile lor. […]

În partea a doua, ,,Instantanee în roşu şi în portocaliu”, am inserat gândurile mai grave, mai jucăuşe sau mai înţepătoare ce m-au încercat în ultimii ani. […]

Ultima parte, ,,Flash în bleu-ciel, ca cerul”, cuprinde ultimele mele gânduri despre lumea de azi, dar – cum se spune – nu cele din urmă. Sunt încă multe lucruri de îndreptat în România de azi. Conştientizarea problemelor din viaţa de zi cu zi reprezintă doar primul pas.

din „Cuvânt înainte”  – Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea

Calitatea proiectelor/programelor de formare

aprilie 24th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Calitatea proiectelor/programelor de formare)

,,Cuvântul-cheie cu valoare ordonatoare a întregului nostru demers non-imaginar, de tip dialog, cu profesorul cel mai drag mie este cel de RECUNOŞTINŢĂ.
Recunoştinţa este o valoare UMANĂ, cu mare putere socială şi individuală. Adesea este uitată sau venită prea târziu din partea comunităţii, colegilor, studenţilor, doctoranzilor şi, uneori, chiar a prietenilor.
Pentru noi, recunoştinţa ia forma unei împărtăşiri cognitiv-emoţionale şi spirituale, meritate, probate şi afirmate în timp. (…)
Rugăm cititorii prezentului volum să vadă în acest mesaj un modest răspuns la meritatele virtuţi înălţătoare ale cunoaşterii, ştiinţei şi artei profesorale ce-l definesc pe prof. Dan Potolea. Pe toate acestea le găsim probate în timp cu fapte bune, venind din nesecatul izvor de înţelepciune, cumpătare, tărie de caracter şi forţă reflexivă, apărute inspirat  în momente mai grele sau de cumpănă, în luarea unor decizii drepte şi non-partizane.” (Prof. univ. emerit dr. Ioan Neacşu)

Sărbători luminate!

aprilie 13th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 - (Comentariile sunt închise pentru Sărbători luminate!)

Universul ucrainean în opera de tinerețe a lui N.V. Gogol, Roman Petrașuc

aprilie 12th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Universul ucrainean în opera de tinerețe a lui N.V. Gogol, Roman Petrașuc)

Întreaga operă gogoliană este îmbibată de multiple nuanţe satirice şi de o mare diversitate de tonuri ale comicului – de la comicul explicit (grobian) până la comicul ambiguităţii, subtil şi rafinat. Gogol nu a pus în textele sale nici plâns şi nici râs, el doar cu o putere aproape supraumană a dezvăluit ,,automatismul existenţelor” aparţinând unor oameni lipsiţi de consistenţă spirituală, distrugând concomitent cu o diabolică luciditate însăşi esenţa umană a prototipului. Gogol atinge resorturile cele mai intime ale absurdului, în sensul definiţiei date de un maestru recunoscut al genului, Eugen Ionescu: ,,Este absurd ceea ce nu are sens”. Şi multe dintre acţiunile din proza gogoliană sunt lipsite de sens: în diferite momente ale desfăşurării naraţiunii sunt grefate uneori elemente ale concretului în plină zonă fantastică; se apelează frecvent la denunţarea unor forme inconsistente prin sugestia de inutilitate a unei aglomerări de bunuri inutile, care, în contradicţie cu logica necesităţii, nici măcar nu duce la bunăstare; se realizează ridiculizarea prin parodiere a unor ,,virtuţi” evidenţiate excesiv.
Opera lui Gogol poate fi interpretată ca o confesiune, o istorie a propriului suflet.

(Prof. univ. dr. Mihaela Moraru)

Spre Răsărit, cu Alexandru, Luiza Barcan

aprilie 10th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Spre Răsărit, cu Alexandru, Luiza Barcan)

Cartea aceasta este una despre nopți înmiresmate, despre cântul păsărilor, despre culoarea horbotelor de flori care cotropesc gardurile caselor, despre grădini și locuri tainice de huzur. Este o carte a darurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să petrecem întru bucuria creației Sale, peste care ne-a așezat stăpâni spre a o ocroti și a ne împărtăși de dulceața ei negrăită, întru lauda și slăvirea Lui.

Cristina ANDREI

Cu cât se scurge mai mult timp peste ziua plecării lui, cu atât înțeleg ce am avut de fapt. Un prieten, un iubit, un soț, dar, mai presus de toate, am avut un mentor. De aceea, cartea mea este o mărturie despre îndrăgostirea ucenicului de maestrul său. Și despre legătura sudată pe vecie între ei.
O cioplitură a soțului meu sculptor sunt și eu. Dumnezeu m-a plămădit ca pe orice făptură, susceptibilă îmbunătățirii, iar lui Alexandru i-a încredințat, ca pe una dintre misiuni, să scoată din materia brută a sufletului meu forma cea mai apropiată de voința Creatorului, așa cum orice sculptor scoate prin cioplire un chip nou dintr-un trunchi de lemn sau dintr-un bloc de piatră. N-a fost și nu este fără durere cioplitura aceasta. Încă se săvârșește.

Luiza BARCAN