Universitatea din Bucuresti
Header

Dosar de presă: Scurtă introducere în hypertext

ianuarie 16th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: Scurtă introducere în hypertext)

Scurtă introducere în hypertext – articol de Lucia Simona Dinescu
Ion Manolescu, Noţiuni pentru studiul textualităţii virtuale, Ars Docendi, 2002

 

Specializat in postmodernism si tehno-cultura, interesat de filozofie si psihologie cognitiva, ideologii globaliste, SF-cyberpunk, realitati virtuale, inteligenta artificiala, Ion Manolescu are meritul de a se numara printre promotorii studiului cyberculturii la noi, de a incerca sa sincronizeze teoria literaturii cu cele mai noi manifestari si experimente artistice si de a aduce domeniul teoretic literar in actualitatea tehno-culturala a computerului. Cunoscut atit prin studiile cyberculturale publicate cu precadere in revistele Vineri si Observator cultural sau prin manifestele postmoderniste din Romania literara, cit si prin romanul Alexandru, Ion Manolescu scrie la limita dintre fictiune si teorie. […]
Cartea-eseu Notiuni pentru studiul textualitatii virtuale se citeste pe nerasuflate, ca un bun volum de fictiune, fara ca acest lucru sa insemne lipsa calitatii teoretice academice sau a initierii prealabile a cititorului in domeniu. Teoreticienii nefamiliarizati cu problematicile discutate in eseu si nedesprinsi de principiile si caracteristicile scrierii pe suportul de hirtie pot strimba din nas si pot eticheta cartea drept o simpla mostra de experimentalism. De fapt, aceasta lucrare, desi concentrata, de dimensiuni mici, este rezultatul unui studiu aprofundat al domeniului, cu veleitati interdisciplinare si abordind chestiuni epistemologice esentiale ale spiritului contemporaneitatii. Sfirsitul secolului XX si inceputul secolului XXI apartin fortelor convergente si divergente ale computerului, iar Ion Manolescu discuta aici impactul acestora asupra teoriei literare.
Rebel fata de notiunile culturale traditionale, „clasice“, scriind manifeste ale cyberculturii, teoreticianul roman concureaza cu lucrari internationale semnificative, la rindul lor deja „clasicizate“, in domeniu. Cultiva fragmentarismul si hibridizarea rezultate din neprivilegierea nici unuia dintre discursurile multiple de la care pleaca. Textul sau pare nesistematic si lipsit de o perspectiva coerenta de fundal, dar este o aparenta premeditata, intrucit Ion Manolescu doreste sa scrie in chiar maniera hyper-textuala pe care o teoretizeaza. […]

Articol preluat din Observator cultural, nr 128/2002

Prezentări volume: Practicum de entomologie

ianuarie 14th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Practicum de entomologie)

Filumul Artropoda – ce include insecte, acarieni, păianjeni şi alte animale înrudite – este fără îndoială grupul de organisme cel mai bine reprezentat de pe întreaga planetă. Artropodele sunt întâlnite în fiecare habitat terestru şi joacă un rol major în evoluţia şi menţinerea biocenozelor.

Insectele au apărut de mai bine de 400 de milioane de ani şi se poate argumenta că ele sunt cele mai de succes forme de viaţă care au apărut vreodată pe această planetă. Insectele sunt abundente şi omniprezente de la poli la ecuator, de la suprafaţa mării la cele mai înalte culmi şi de la deşerturi la pădurile tropicale umede. Diverse şi abundente, insectele reprezintă apro­ximativ 55% din numărul de specii cunoscute de ştiinţă. Ele sunt cei mai importanţi polenizatori ai plantelor cu flori, sunt componente în lanţurile trofice ale unor nevertebrate precum şi ale unor vertebrate, sunt consumatori şi reciclează materia organică ce se des­compune. Din aceste considerente studiul insectelor şi al altor organisme înrudite prezintă o importanţă crescândă, pe măsură ce societatea este mai preocupată de a păstra şi îmbunătăţi calitatea mediului, de a reduce folosirea pesticidelor, de a creşte productivitatea agricolă, de a  controla costurile hranei şi de a spori schimburile la nivel global.

Insectele sunt atât de importante pentru funcţionarea continuă a ecosistemelor globale încât, atâta timp cât bunăstarea lor este asigurată, pământul va rămâne locuibil pentru om. Acest aspect nu este o supraestimare. Ca erbivore, prădători, paraziţi şi ca sursă de hrană pentru nenumărate specii, insectele sunt fundamentale în toate lanţurile trofice terestre şi acvatice. Pur şi simplu, fără insecte ecosistemele globale s-ar dezintegra.

Insectele polenizează mai mult de un sfert de milion de specii de plante cu flori; fără polenizatori am pierde o treime din toate alimentele pe care le consumăm. Insectele reciclează nutrienţii, îmbogăţesc solurile şi descompun resturile şi dejecţiile animale. Insectele ne oferă mătase, miere, ceară, medicamente şi coloranţi. De asemenea le folosim la combaterea dăună­torilor (în cea mai mare parte alte insecte) şi a buruienilor. Insectele au fost venerate ca fiind sacre, sunt celebrate în artă şi literatură şi sunt folosite ca hrană în alimentaţia umană.

Speciile dăunătoare sunt responsabile pentru enorme pierderi economice anuale. Deoarece atacă recoltele şi plantele ornamentale, sunt vectori pentru agenţi patogeni ce afectează plantele cultivate, animalele domestice, pe cele sălbatice şi omul. În întreaga lume o cincime din toate culturile sunt mâncate de insecte, iar aproximativ unul din şase oameni este afectat de o boală ce este provocată de patogenii transmişi de insecte. Lăsând la o parte înţepăturile şi alergiile, lista include: ciuma, tifosul exantematic, malaria, boala somnului, orbirea de râu, boala Chagas, febra galbenă, tifosul epidemic, febra de tranşee, filarioza, loaiaza, leishmanioza, dizenteria şi febra tifoidă. Insectele distrug de asemenea produsele alimentare stocate, structurile din lemn, materiale naturale şi ţesături. Totuşi, pagubele sunt mai mici decât foloasele aduse de speciile benefice.

Îmbunătăţirea cunoaşterii acestor organisme are un potenţial important pentru salvarea unor vieţi şi a unor mari sume de bani. Identificarea corectă a dăunătorilor detectaţi sau a vectorilor unor boli este de o mare importanţă deoarece numele ştiinţific al unui organism este cheia către toate informaţiile ce îi vizează morfologia, comportamentul şi ciclul de viaţă, precum şi potenţial său de a ameninţa bunăstarea oamenilor. De aceea, studiul insectelor este foarte util şi nu va fi nicio problemă în găsirea lor oriunde ne-am duce. Toate descoperirile şi observaţiile noastre se vor adăuga cunoştinţelor existente despre aceste animale. Pentru taxonomişti există o mulţime de specii noi de descoperit. Amintiţi-vă că există mai multe milioane de artropode necunoscute şi că este cunoscută biologia (ecologia) unui număr relativ redus dintre cele identificate şi denumite.

Comportamentul insectelor poate fi observat cel mai uşor în condiţiile lor naturale. Totuşi, unele specii (în special cele de dimensiuni mici) trebuie colectate  şi păstrate cu grijă până la identificarea şi studierea lor. Uneori, identificarea unor specii particulare presupune examinarea unor detalii de fineţe ale anatomiei lor. Analiza lor impune realizarea unor disecţii sau chiar analize la microscopul electronic. Dacă aceste detalii asupra specimenului analizat sunt neclare, lipsesc sau sunt distruse datorită manipulărilor şi a păstrării neadecvate, identi­ficarea devine dificilă sau chiar imposibilă şi informaţiile obţinute nu mai au nicio valoare. Din aceste motive, păstrarea adecvată şi etichetarea corectă a specimenelor sunt esenţiale pentru identificarea lor în laborator.

Metodele folosite pentru colectarea insectelor şi a altor artropode sunt dictate de către obiectivele pentru care probele sunt colectate. Insectele pot fi  colectate ca hobby, pentru bucuria personală datorată diversităţii şi frumuseţii lor. Ele mai pot fi colectate în cadrul  orelor de biologie sau de entomologie realizate la şcoală. Grupe specifice de insecte pot fi prelevate pentru evaluarea şi măsurarea biodiversităţii sau pentru a ajuta la identificarea celor mai potrivite zone pentru a fi incluse în rezervaţii.

Speciile acvatice pot fi utilizate la detectarea schimbărilor în calitatea apei.

Speciile dăunătoare pot fi prelevate pentru a le stabili prezenţa/absenţa sau abundenţa şi pentru a stabili dacă sunt necesare măsuri de control. Grupe specifice sau specii pot fi colectate pentru obţinerea materialului necesar realizării unor studii de biologie, fiziologie, ecologie, pentru studii moleculare şi de sistematică.

Prezentări volume: Monumente istorice ale României

decembrie 18th, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Monumente istorice ale României)

 

În anul 1894 gazetarul şi scriitorul Iosif Vulcan, cel ce îi publicase lui Mihai Eminescu primele poezii, insera în coloanele revistei sale „Familia“ de la Oradea urmă­torul anunţ prin care prezenta cititorilor două lucrări în curs de apariţie: „Fotograful Ioan Niculescu din Bucureşti şi totodată preşedintele Societăţii «Curtea de Argeş» va publica în curând două albume de fotografii la care lucrează de patru ani. Primul va fi Albumul monumentelor istorice din România, cu descrierea lor istorică. Al doilea va fi Albumul costumului naţional din judeţul Muscel, prevăzut cu tot felul de modele de cusături frumoase, lucrate în culori după natură la faţa locului“.

Născut la Vâlsăneşti (Argeş), tele­gra­fist în timpul lui Alexandru Ioan Cuza şi în primii ani ai domniei lui Carol I, Ioan Niculescu a devenit după 1880 nu numai fotograful oficial al Poliţiei Capitalei, ci şi unul dintre cei mai apreciaţi fotografi din Bucureşti, cu atelier deschis În Şoseaua Jianu, nr. 10, nu departe de actuala Piaţă a Victoriei. În atelierul său, fostul „oficiant diriginte de telegraf al sucur­salelor din Bucureşti“ , după cum el însuşi se prezenta pe un afiş, făcea foto­grafii „carte de vizită“ şi „format cabinet“, dar şi reproduceri după xilogravuri care înfăţişau diferiţi domnitori, oameni politici şi scriitori. Prosperul fotograf Ioan Niculescu, cel care îşi anunţa publicul bucureştean şi din provincie că va întreprinde „un lung voiaj în străinătate pentru studierea noilor şi diferitelor proceduri de-a studia arta fotografică“, a avut inspiraţia să părăsească pentru o vreme tihna studioului său bucureştean şi să iasă cu aparatul de fotografiat, trepiedul şi plăcile fotografice în ţară pentru a imortaliza vechi biserici şi mânăstiri, monumente istorice, ruine ale unor cetăţi, peisaje diverse, dar şi oameni îmbrăcaţi în costume naţionale.

Ioan Niculescu şi-a ales ca zonă de investigaţie Argeşul şi Muscelul, concen­trându-se asupra a două oraşe cu o puternică rezonanţă istorică şi culturală: Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. După câţiva ani de peregrinări prin aceste locuri, în condiţii nu tocmai uşoare, mergând cu trăsura, călare sau chiar pe jos, a editat minunatul album fotografic Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893. Priceperea fotografului în a-şi căuta obiec­tivele, ştiinţa de a stabili unghiul potrivit şi lumina cea mai bună pentru a le pune în evidenţă, talentul de a alege ceea ce este reprezentativ, fac din albumul dedicat judeţelor Argeş şi Muscel una dintre valoroasele mărturii imagistice legate de aceste locuri la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cel mai adesea, autorul şi-a însoţit foto­gra­fiile cu explicaţii detaliate, ceea ce le dă o şi mai puternică notă de autenticitate.

Valoarea documentară deosebită a albumului este sporită de imaginile unor monumente istorice (lovite de timp sau de nepăsarea unora), care astăzi nu mai există şi pot fi cunoscute graţie fotografiilor lui Ioan Niculescu, cum ar fi, de pildă, bisericile Sfânta Troiţă, Sfânta Vineri şi Bradu din Câmpulung sau baniţa acestui oraş pentru controlarea măsurilor la vânzătorii de produse în piaţă. Deşi dispărute, pot încă exista pe retina noastră, tot datorită lui Ioan Niculescu, fabrica de brânzeturi din Domneşti, băile de la Bughea, fabrica de hârtie şi celuloză din Câmpulung şi multe altele.

Autorul albumului a înţeles că una dintre marile valori ale Argeşului şi Muscelului este costumul naţional, unul dintre cele mai bogate şi mai frumoase din România. Fotograful s-a oprit la Câmpulung şi la Rucăr, la Domneşti şi la Pietroşani, la Poenărei, Ţiţeşti şi Vâlsăneşti pentru a surprinde ceea ce el a numit „tipuri din judeţele Argeş şi Muscel“, localnici îmbrăcaţi în costumul naţional specific zonei.

Niciodată tipărit, albumul lui Ioan Niculescu nu a putut fi văzut în vremea lui decât de un număr limitat de persoane, pentru că a fost o operă artizanală, materializată în doar câteva exemplare. În aceste condiţii, albumul a ajuns să fie astăzi o raritate şi este aproape necunoscut. Am considerat că merită redescoperit şi redat circuitului public, aşa cum l-a gândit autorul, păstrând în general organizarea lui, conţinutul explicaţiilor şi modalitatea punerii în pagină. Pentru ca să fie accesibil şi cititorilor din afara spaţiului cultural românesc, am adăugat o versiune în limba engleză.

Intenţia lui Ioan Niculescu, exprimată în prefaţă, de a alcătui câte un album similar acestuia pentru fiecare judeţ al ţării, a rămas doar un deziderat, întrucât dificultatea unei asemenea întreprinderi depăşea puterile unui simplu fotograf.  Singular în epocă, albumul Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893 rămâne un document iconografic preţios şi ne oferă imaginea unei lumi apuse, dar foarte vie şi în acelaşi timp autentică, văzută prin lentila fotografului.

Adrian Săvoiu

Omagiu Dinu Pillat

decembrie 12th, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Evenimente 2011 - (Comentariile sunt închise pentru Omagiu Dinu Pillat)

În data de 5 decembrie 2011, Editura Ars Docendi a fost prezentă la o evocare prilejuită de aniversarea a 90 de ani de la naşterea lui Dinu Pillat (1921-1975), care a avut loc în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române. Participarea noastră a constat în organizarea unei mini-expoziţii, alături de prezentarea volumului Ion Barbu de Dinu Pillat, ediţia Ars Docendi 2011, recent lansat la Târgul Internaţional Gaudeamus.

Dinu Pillat a fost fiul poetului interbelic Ion Pillat și al pictoriţei Maria Pillat. A fost arestat de comuniști în 1959, alături de Constantin Noica și un grup important de intelectuali care vor face închisoare –  printre care Alexandru Paleologu, Arsavir Acterian, Nicolae Steinhardt, implicaţi fiind în cunoscutul proces „Noica-Pillat”. În anii 1940, a fost unul dintre asistenții profesorului George Călinescu la catedra de istoria literaturii române, alături de Adrian Marino, Ovidiu Papadima, Valeriu Ciobanu și Alexandru Piru.

Au fost invitaţi: Monica Pillat, Barbu Cioculescu, Roxana Sorescu, Nicolae Florescu, George Ardeleanu, Ioan Crăciun, Corneliu Lupeş. Amfitrion: Lucian Chişu.

Mentalităţi şi instituţii. Carenţe de mentalitate şi înapoiere instituţională în România modernă

decembrie 11th, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă - (Comentariile sunt închise pentru Mentalităţi şi instituţii. Carenţe de mentalitate şi înapoiere instituţională în România modernă)

Mentalitati şi instituţii. Carenţe de mentalitate şi înapoiere instituţională în România modernă
Adrian-Paul Iliescu, Mentalităţi şi instituţii, Ars Docendi, 2003

La Editura Ars Docendi a aparut recent un solid volum de studii coordonat de Adrian-Paul Iliescu: Mentalitati si institutii. Carente de mentalitate si inapoiere institutionala in Romania moderna. Marea majoritate a analizelor si comentariilor incluse in sectiunile Diagnoze, Studii de caz si cercetari de teren, Metode moderne de analiza institutionala, Comentarii si teme de investigatie se ocupa de forme si aspecte ale vietii politico-institutionale din Romania postcomunista. Deschis de un text al lui Adrian-Paul Iliescu (Maniheism politic si esec institutional), volumul beneficiaza de aportul a doi specialisti straini: Paul E. Michelson si Jean T. Michelson (Post-Communist Romania: A Dysfunctional Society in Transition). Fara ambitiile unui „efort concentrat“, cartea mizeaza pe diversitatea tematica (nu lipsita de subiecte „acrosante“). Citeva titluri: Coruptia politica si efectele ei de Vasile Boari, Retelele clasei politice locale iesene de Virgil Stoica, Mecanismul decizional in organizatiile politice romanesti. Studiu de caz – Consiliul de conducere PNL Bucuresti de Radu Cristescu si Laurentiu Gheorghe, De la autonomia locala la tirania locala. Studiu de caz: Legea administratiei publice locale de Dan Andrei Ilas si Bogdan Constantin Mihailescu, Disfunctionalitati ale institutiilor de creare a spatiului public. Studiu de caz: Marius Tuca Show de Cornelia Constantin, Cristina Les si Ramona Cherciu, Vechiul si noul institutionalism de Mihail Radu Solcan. Ultimele zile ale societatii civile de Romulus Brancoveanu. Cea mai mare parte a articolelor volumului sint – dupa cum putem citi intr-o succinta Prefata – rezultatele demersurilor facute in cadrul unui proiect de cercetare dedicat particularitatilor culturii politice si institutiilor autohtone moderne. O colectie de expertize critice serioase, bine documentate, oferind o sectiune relevanta prin mentalul institutional „de tranzitie“.

Articol preluat din Observatorul cultural, nr. 165-166, aprilie 2003

Dosar de presă: Instituţia Irina Nicolau

decembrie 11th, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: Instituţia Irina Nicolau)

Instituţia Irina Nicolau – articol de Victoria Luta
Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor, Ars Docendi, 2000
Surîsul lui Harry, Ars Docendi, 1999

 

[…] E o fericire ca, departe de ai tai, sa ai harul de a invia gusturile si miresmele unei civilizatii doar din cuvinte. Sa extragi, din simplul joc al eufoniilor, concentratia de parfumuri care compun un orizont altminteri de nemaiatins si sa ai impresia unei apropieri lecuitoare de melancolie. Ca deseori (numai) memoria si imaginatia pot anula distantele ori suplini, partial si consolator, golurile, imblinzind inaccesibilul cel mai categoric, ne demonstreaza, cu exceptionala forta, toate cartile semnate, intr-un fel sau altul, (si) de Irina Nicolau. In lumea noastra bintuita de sminteli pe spectru larg, bolnava de vanitati si vacuitati inspaimintatoare, unde firescul si bunul-simt ajung cerinte aproape exorbitante, Irina Nicolau munceste pentru fiecare carte cum multora, incomparabil mai vizibili, notorietati gaunoase, nu li se intimpla nici macar o data-n viata. Printre altele, compune cu o acribie monahala liste de a caror intelepciune evocatoare e ea insasi cea dintii fermecata si convinsa ca daca nici ele n-ar fi, atunci chiar ca nimic nu s-ar mai putea povesti. Cu o tenacitate cit a unei intregi institutii, in care ii implica fericit si pe altii, aduna, consemneaza, recupereaza, reconstituie, transcrie, publica si valorifica. Salvate prin carti frumos facute, lungi durate, epoci, experiente si destine ies la lumina care li se cuvine din plin. Altminteri, toti sortii le-ar fi condamnat la o stingere lenta si tacuta, indoit pagubitoare pentru o intreaga umanitate: si pentru protagonistii care, ramasi uitati, ar trai inca un nenoroc nemeritat, dar si pentru toti ceilalti, vaduviti altfel de sansa de a afla si admira, de privilegiul intremator de a fi, chiar si indirect, din ipostaza de cititori, martori ai celor dintii. […]

Dintre cele trei, singurul volum unde subiectivitatea Irinei Nicolau functioneaza explicit (asumata chiar din titlu) este Haide, bre!. Pentru ca numai asa, prin conlucrarea inventiei cu istoria, prin forta speculatiilor si a micilor fantasme, se pot complini putinatatea si discontinuitatea consemnarilor de care a avut parte risipita si risipitoarea civilizatie aromana. […]

Articol preluat din Observatorul cultural, nr. 69, iunie 2001

Dosar de presă: Ion Barbu

decembrie 9th, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: Ion Barbu)

Îngrijindu-le scrierile, am devenit mama părinţilor mei – interviu cu Monica Pillat, autor Mirela Vişan
Ion Barbu, reeditare, Ars Docendi 2011

 

Luni, 5 decembrie 2011, în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române, a avut loc o evocare prilejuită de aniversarea a 90 de ani de la nașterea scriitorului Dinu Pillat. Moderat de Lucian Chișu, evenimentul i-a avut ca invitați pe Monica Pillat, Barbu Cioculescu, Roxana Sorescu, Nicolae Florescu, George Ardeleanu, Ioan Crăciun și Simona Cioculescu. În cadrul aceleiași manifestări, Editura Ars Docendi – Universitatea din București a participat cu o miniexpoziție și cu volumul Ion Barbu de Dinu Pillat, recent lansat la Tîrgul de Carte Gaudeamus.

„Sfîrșitul lui Dinu Pillat a fost pentru noi o dramă colectivă“, a afirmat primul dintre invitați, Barbu Cioculescu, coleg de generație cu cel evocat, care a amintit împrejurările în care s-au cunoscut și a vorbit despre sfîrșitul tragic al scriitorului, despre neîmplinirile generației, despre detenție și trecutul comun, cu accent atît pe biografia scriitorului, cît și pe opera sa literară.

„Eu nu voi vorbi deloc despre biografia lui Dinu Pillat […], refuz biografismul pentru că el însuși îl refuza“, a spus Roxana Sorescu, deranjată de modul în care se face biografia lui Dinu Pillat în momentul de față, care accentuează laturi exploatabile foarte ușor în contextul actual, lăsînd la o parte complexitatea omului și a manifestărilor sale. Prin situarea romancierului Dinu Pillat într-un context literar, Roxana Sorescu a vorbit despre intertextualitatea romanelor sale, pe care le-a raportat la diferite modele literare. Directorul Editurii Ars Docendi, Ioan Crăciun, s-a referit la reeditarea volumului Ion Barbu de Dinu Pillat, mărturisind că prin aceasta a vrut să urmărească două momente importante: 90 de ani de la nașterea lui Dinu Pillat și semicentenarul Ion Barbu.

Împărtășind părerea Roxanei Sorescu în privința refuzului biografismului în analiza romanelor lui Dinu Pillat, George Ardeleanu a mărturisit că au existat mai multe trepte de acces către scriitorul și omul Dinu Pillat: monografia despre Ion Barbu, pe care o consideră una dintre cele mai bune monografii pe această temă, dosarul de urmărire informativă aflat în arhivele CNSAS-ului, dar și romanele și cărțile de critică literară: „M-a frapat, și în aceste cărți de critică literară, această vocație teoretică a lui Dinu Pillat. Cred că Dinu Pillat era și un bun teoretician al poeziei și al romanului“. […]
Articol preluat din Observatorul cultural, nr. 604, decembrie 2011